Fără a emite pretenția că este perfectă, limba noastră ne slujește în chip desăvârșit. Dincolo de definitia rigidă de dicţionar, cuvîntul “limba” se bucură de o sumedenie de definiţii, mai mult sau mai puţin poetice, dar toate adevărate.
În poezii – ode – proverbe – zicători – maxime – cugetări, sunt formulate idei preţioase cu privire la limba română.

Suplă și elegantă, limba română își ascunde foarte bine vârsta, am putea spune chiar că arată surprinzător de bine la anii ei, folosind doar cea mai simplă rețetă a cosmeticii lingvistice. Are precizie în comunicare, o gramatică stabilă, vocabular bogat, mulțime de sensuri figurate, un simbolism robust, o fonetică ce poate schimba ușor gamele şi are  umor.
În poezie își dezvăluie cel mai bine virtuțile. Se simte în largul ei, săltînd ușor pe ritmuri, realizând armonia perfectă cu sufletele noastre, căci toată lumea știe că valoarea limbii s-a născut din poet. Ne-a mângâiat, am plâns împreună pe versurile triste ale doinei.

Prin legendă și baladă ea-și păstrează comorile de veacuri, evocând istoria și cinstindu-și eroii. Basmul copilăriei, iubit de nepoți, dar gândit de bunici, ca refugiu de a satisface simțul dreptății, măcar pe plaiurile visării, va rămâne neuitat în amintirile copilăriei.

În literatura cultă, ca și în cea populară, în poezie sau proză, limba noastră își etalează farmecul unic. Învăluitoare ca o vrajă, avînd puf şi scînteieri, atrăgînd spre ea lumina soarelui şi umbra peşterilor, mireasma trandafirilor şi prospeţimea picăturilor de rouă, limba a devenit subiectul atîtor cunoscute opere.

Limba este casa fiinţei unui popor, felul lui unic de a fi şi de a înţelege propria fire şi firea lumii. Limba s-a născut împreună cu poporul şi mereu vor fi împreună, nu este divorț, ci moarte, iar limba fără popor nu-i decât articol de muzeu – limbă  “moartă”.

Vocalică și melodioasă,  sonoră și parcă modelată anume să fie și cântată, nu duce lipsă de rime și ține cu hărnicie ritmul. Sugestivă, antrenantă, ceremonioasă, autoritară, blândă și veselă, în largul ei printre marele opere universale, simplă și ușor de povestit pentru îngerașul din leagăn. Într-un cuvânt, ar trebui să fim mândri de limba noastră.