- Dar domnule prim-ministru, alimentele s-au scumpit foarte, foarte mult, ce o să mai mănânce moldovenii?
- Stai liniştit, ai văzut pe cineva mort de foame?
- Dar domnule prim-ministru, gazul se scumpeşte mult prea mult, cu ce o să se încălzească moldovenii la iarnă?
- Ştii ce, spune-mi un lucru, ai văzut vreun moldovean mort de frig?
- Domnule prim-ministru, dar dacă tot nu mor de ce nu încercaţi cu nişte cianură, arsenic sau dioxină? Sunt soluţii mai eficiente.
.
Bancul de mai sus a fost parafrazat. Era celebru în perioada lui Ceauşescu sau Ceaşcă, cum îi mai zic românii. După ce am citit cu cât ar putea să se scumpească gazul, m-am înfiorat şi aşa mi-am amintit de banc. Altfel, este doar haz de mare necaz. Pentru că în aceste condiţii Moldovioara pare un adevărat lagăr de concentrare. Moldovenii cum fugeau de sărăcie, aşa şi fug. Au rămas satele pustii de vorbeşti singur. Îmi spunea cineva care munceşte prin Italia că a revenit pentru o săptămână în satul de baştină şi nu i-a venit să creadă, zeci de case părăsite, pe uliţe doar copii şi bătrâni, adulţi mai vezi pe la barul din sat. Aşadar, nu vă spun cât de dezamăgit sunt de democraţi. Nu au reuşit decât să ne dezamăgească şi să-şi lase acoliţii să fure.
-
Apropo de furat, deja s-au apucat de o fabrica de lactate şi au anunţat nuş’ce controale pe acolo. Mi se zburleşte părul de nemulţumire. Se pare că sunt printre puţinii. Nu ştiu de ce moldovenii se uită impasibili la aceste atacuri de halire a afacerilor care mai mişcă în Moldova. Pe undeva îi înţeleg. De ce să se agite că unii bogătani vor rămâne fără “capică”? Principala grijă a moldovenilor este în prezent când vor reuşi să-şi ridice cetăţenia românească, când vor putea pleca în Italia, Spania, Portugalia? Aşa că nici scumpirea gazului nu pare o problemă prea mare, oricum încă e cald. Şi apoi, bătrânii care vor rămâne în Moldovioara s-au obişnuit cu frigul şi sărăcia. Un singur lucru ar trebui să stabilim: ultimul care pleacă să stingă lumina şi să închidă uşa lagărului, să nu iasă câinii.