Traim intr-un secol grabit,nu avem timp sa ne sarutam nevasta cind plecam la servici,sa ne luam copilashul de mina si sa-l stryngem in brate,sa ne sunam parintii si sa le uram un ineput frumos de saptamina si sa le spunem cit de tare yi iubim.Traim intr-un secol grabit,nu avem timp nici macar sa negindim la cei dragi,la noi insine.Traim intr-un secol grabit,ceea ce mai conteaza sunt banii,masinile luxoase,castelurile in care traim,traim intr-un secol grabit.
Traim cu un sentiment iluzoriou de fericire.Ne pare ca avem totul,dar intr-adevar nu avem nimic.Oamenii de la tara sunt cu mult mai fericiti decit noi,la tara ai timp sa te saluti cu fiecare trecator in parte si sai urez o zi buna,ai timp sa admiri rasaritul si apusul,ai timp sa rostesti rugaciunea inainte de somn.Doar la tara nu s-a uitat de traditii,obiceiuri,doar la tara valorile morale,spirituale mai conteaza.
Pretul si costul pyinii.S-ar parea ca sunt sinonime,dar in realitate nu este asa.Pentru noi,cei care traiesk intr-un secol grabit pyinea are cost,un cost egal cu 4 lei,in timp ce pentru cei care traiesc unde clepsidra timpului se scurge mai lent,pyinea are pret,valoare,suflet.Pentru ei pyinea este un dar ceresk,un cadou Dumnezeiesc,o pana din aripile unui ingerash.Ei sunt recunoscatori pentru aceasta Dumnezeului si-i multumesk prin rugaciuni cu fiecare ocazie.
Unde va grabiti?Haideti sa rostim impreuna rugaciunea Dumnezeiaska si sa gustam din pyinea cea din ceruri,sa ne privim aproapele in ochi si sa yi zymbim,caci doar o viata avem de trait.
