Acţiunea a avut loc cu câteva zile în urmă. O aşteptam pe mama mea la gara auto din Praga, autocarul din Moldova întârzia considerabil, dar trebuia oricum să stau acolo, împreună cu alţi oameni care aveau aşteptările lor.

La un moment dat am fost solicitată de un bărbat rom, din România. Acesta m-a întrebat dacă cunosc româna, iar auzind răspunsul afirmativ, m-a mai întrebat dacă nu ştiu cumva şi rusa. Finalmente aflasem că căutau un traducător pentru a se descurca din situaţia de nimic în care ajunsese. Dialogul urma să fie dintre un ucrainean şi 3 români. Scopul discuţiei era simplu: să înţeleagă dacă ucraineanul are ceva de lucru aici, în Praga. Şi dacă nu cumva vrea să-i ia pe cei trei crai de la răsărit sub aripa sa.

Pe parcursul discuţiei deja înţelesesem că românaşii fusese amarnic minţiţi de o domnişoară, cică Ana. Aceasta le-a promis de lucru în Praga, lucru pentru care românii au transmis nuştiu cum preventiv câte 200 euro fiecare, ca un fel de rezervare. Ulterior s-au înţeles când şi unde trebuie să ajungă în capitala cehă, pentru ca să înceapă deja să lucreze şi facă bani.

Discuţia cu pseudo-Ana a durat până în momentul când romii s-au urcat în autocar şi au ajuns la Praga – la autogara la care i-am şi întâlnit. S-au pomenit că cică-Ana, nu mai ţine deschis telefonul. Reuşise să doarmă deja o noapte în gară, de aceea şi-au dat seama că au fost minţiţi chiar mai bine decât ei înşişi şi-ar fi putut imagina.

Deci, 200 euro pierduţi şi trezirea întro ţară străină, fără lucru, fără masă, fără casă. Deja la gară s-au coicnit cu acest ucrainean care încerca să-i ajute, deşi mare folos nu a fost.

La ce bun spun povestioara asta? Da pentru că la un anumit moment, unul dintre romi s-a uitat la mine cu o mustră inteligentă şi mi-a zis… “Da ştii tu… Poate ne ajuţi tu? Cumpărăm un telefon aici, în Praga, şi te punem pe tine să ne suni neamurile de acasă, precum şi neamurile neamurilor şi-i minţim exact aşa de frumos şi profesional cum am rămas noi amăgiţi.” Adică, aşa cum ne-au fraierit pe noi, hai să fraierim şi noi.

Iaca. Asta-i tot, nu mai adaug comentarii :) Adaug doar că situaţia dată tare mai seamănă cu filmul Schimb Valutar, tot românesc printre altele.


Filed under: Uncategorized