E 1 septembrie. Tradiţional în această zi îmbrăcam fustiţă neagră şi cămaşă alba, cu flori în mînă mergeam la ,,Primul Sunet”. Anul acesta pentru prima dată de 1 septembrie am rămas acasa, asta pentru că cei 12 ani de liceu s-au trecut din  viaţa mea.
Nu mi s-a făcut încă dor de anii de liceu, nu pentru că aş fi o persoană rece sau egoistă ci din simplul motiv că anii de liceu au fost pentru mine o povară. Imediat vă spun şi de ce…

Ştiu că pe alocuri ceea ce voi scrie e o părere ce poate părea ofensatoare sau “nedreaptă”…Cred însa că e mai bine sa fim incomozi dar eficienţi, decît politicoşi dar nesemnificativi…

Timp de 12 ani de zile am fost ca un mic analizator la tot ceea ce se întimplă în sistemul educaţional,  la mine din liceu dar şi din alte licee.

Unii profesori..nici idee de pedagogie..

Ştiu că sună cam obraznic însă aşa şi este. Asta am observat eu în anii mei de şcoală. Mulţi dintre profesori nici măcar nu cunosc cum trebuie să asculte un elev, alţii notează elevii după frumuseţea ochilor sau indrăznealăi.Alţii apreciază memoria mecanică idee neavînd despre logica unor elevi care pot inventa, analiza şi explica anumite fenomene fizice, chimite etc.  Nu mi-a plăcut niciodată să învăţ mecanic, lucru care nu mi-a aduc note mare, dar nu mă plîng…


Ce ne învaţă sistemul educaţional?
Dacă mulţi cunosc Teorema lui Pitagora, ecuatii de gradul II sau imnul Franţei, atunci foarte puţini cunosc de înseamna educaţie, bunele maniere, etică şi estetica..ne mai vorbind de boli cu transmitere sexuală, educaţie civică etc.
Nu contează dacă eu cred că tema aceea este importantă pentru mine, sau că ceea ce vreu să fac eu în viaţă nu are legătura cu acest domeniu, trebuie să măconformez şi să cred că ceea ce ne predă proful spune ceva despre mine… despre cît de bun sunt şi despre ce potential am eu in viaţă.

Iar o astfel de atitudine iţi distruge stima de sine şi toate visurile acelea frumoase pe care le aveai înainte să te pui pentru prima oara în banca de la geam.Astfel, mulţi dintre elevi finisează 12 clase fără să-şi cunoască potenţialul, cunoscînd o sumedenie de lucruri, dar necunoscîndu-şi propriile valori…

Sistemul nostru de învăţămînt ne invata că cei care nu au invăţat bine la şcoala şi totusi au reuşit în viata… au avut noroc.

Majoritatea miliardarilor lumii… (şi aici ma refer la cei care au ajuns miliardari ajutand oamenii prin munca lor) nu au fost deloc buni la şcoala.

Şi mai mult decat atît… o mare parte din ei nu au făcut facultate.

Cînd aduci o astfel de informaţie în sistemul nostru educaţional… explicatia este… AU AVUT NOROC.

Şi aşa… încet încet… cu paşi mărunţi… ajungem să credem că aia MARI… care ar trebui să ne fie noua modele de evoluţie… au ajuns acolo din noroc.

Norocul ni-l facem singuri… prin ceea ce alegem să credem… să facem… să spunem…

…Prin deciziile pe care le luăm zi de zi… şi prin modul in care alegem să trăim în aceasta societate.

Să crezi că succesul in viata ta… depinde doar de noroc… şi ca tu eşti incapabil de a-ţi proiecta propriul tau destin… este un mod perfect de a te scuza că iţi e prea lene şi prea frica sa faci ceva bun cu viaţa ta.

Acum…

Vreau să aduc cîteva clarificari la ceea ce am spus mai sus.

Nu vreau sa jignesc profesorii… dupa cum am spus.. o parte din ei fac nişte lucruri extraordinare şi le mulţumesc pentru încrederea pe care au avut-o în mine..

Doar că imi doresc un sistem educaţional în care se pune accent pe liderism, lucru în echipă, arta oratorică, logica şi pe aptitudinile tinerilor. Astfel încît după finisarea liceului tînărul să ştie ce vrea de la viaţă, să poată lua o decizie corectă şi responsabilă.