-Alexandru Tomescu-
<!– INTRODUCEREA UNEI TABLE IN DREAPTA
Voi smulge un neant îmbătător din toate înfloririle şi-mi
voi crea un pat de adormiri pe corolele câmpurilor. Şi nu voi
mai fugi în stele şi nici nu mă voi adaposti în depărtări lunare.
(Emil Cioran – Îndreptar pătimaş)
TERMINAT TABLE –> Când am ales pribegia şi am părăsit tot ce mi-a fost mai drag – familia, prietenii, mahalaua unde am copilărit şi crescut, bulevardul străjuit de castani -, singura frustare de care m-am temut că nu o pot învinge a fost „dorul de ţară”.
Mă bucuram în singurătatea mea cu ocazia fiecărei sărbători sau aniversări ale istoriei neamului românesc. Le notam să nu uit vreuna.
Ajuns în Canada după câţiva ani de adevărat exil în Anglia, primul eveniment al istoriei noastre mult încercate, la care am participat a fost „Unirea Basarabiei cu ţara Mamă” – 27 martie 1918.
Discursurile rostite de vrednicul de pomenire Părintele Nicolae Zelea născut în Boian, Bucovina şi Constantin Roman născut în Ialoveni, districtul Chişinău, mi-au răscolit amintirile despre drama fraţilor noştri basarabeni, mărturisite de tatăl meu care absolvise în 1931 „Conservatorul de Muzică şi artă Dramatică” din Chişinău.
Deja s-au început pregătirile pentru trista aniversarea a două secole de la semnarea la 16 mai 1812, la Bucureşti, a Tratatului de pace ruso-turc, prin care Moldova din stânga Prutului a fost anexată la Imperiul Rus.
Ca un preludiu la această mare acţiune care va avea loc pe parcursul anului viitor, a fost prezenţa la „Săptămâna Câmpului Românesc” din Hamilton, Canada a academicianului Nicolae Dabija şi a scriitorului prof. Boris Vasiliev, autorul recentei cărţi „Stalin mi-a furat copilăria”.
Iacob Cazacu Istrati, Boris Vasiliev, Alexandru Revencu, Tamara şi Oleg Bagrin, Lia Popovici, Academician Nicolae Dabija, Alexandru Tomescu – Aeroportul Pearson, Toronto, Canada
Emoţia aşteptării de la aeroport, uneori încărcată de gânduri îndoielnice, a fost alungată când în uşa automata de ieşire a apărut figura zâmbitoare şi prietenească a scriitorului Nicolae Dabija.
O întâmpinare cu pâine şi sare, cu tricolorul; ne-am îmbrăţişat.
Nici acum nu ştiu dacă ne mai întâlnisem, dar introducerea a fost numai un pretext protocolar, pentru că se părea ca ne cunoaştem de o viaţă. Subiectele de discuţie se succedau firesc şi se cuibăreau în suflete noastre liniştite ca nişte împliniri venite peste noapte.
În drumul de la aeroport spre oraş, gândurile noastre s-au adunat trecând in dorinţă de a vizita centrul vechi al metropolei canadiene, downtown, cun îl denumesc canadienii. Căldura şi poate oboseala unei călătorii transatlantice nu au mai fost percepute. Locul lor a fost luat de încântarea şi surprinderea plăcută in faţa imaginlor văzute foarte de aproape ale unui oraş tânăr, în comparaţie cu cele europene.
Boris Vasiliev, Iacob Cazacu Istrati, Academician Nicolae Dabija, Alexandru Tomescu, Alexandru Revencu – Verere spre CN tower, Toronto, Canada
După multe căutări în speranţa unei posibile scurte staţionări, pentru a imortaliza în memoria camerei de fotografiat, câteva imagini ne-am oprit într-un spaţiu de parcare al blocului de lânga CN tower, unde locuieşte Alexandra Tomescu jurnalistă la CBC. Sub presiunea timpului nu am putut vizita sediu televiziunii naţionale din Canada (CBC), aşa cum aveam de gând.
După-amiază, în drum spre Câmpul Românesc din Hamilton am făcut un schimb de cărţi recent editate.
O fost cu adevărat o întâlnire mult aşteptată.
Bine aţi venit în Canada stimaţi fraţi de peste Prut! Vă rog să primiţi poezia “Pentru voi, fraţi de peste Prut”ca un dar din adâncul sufletului meu.
Pentru voi, fraţi de peste PrutStrăvechi cetăţi, la Nistru de priveşti
Ca simbol ctitorite, coroanele domneşti:
Tighina şi Soroca, Cetatea şi Hotin;
Trecutul şi prezentul, amarnicul destin.
Ne-am pus speranţa-n ele, ca pietre de hotar,
S-oprească năvălirea puhoiului barbar.
Am stat de veghe zile, şi nopţile cu lună
Străjeri viteji ca-n basme, la patria străbună.
Ne-am apărat ce-a fost mai drag,
Credinţa, glia, mândrul steag.
Întins-am mâna neamurilor vecine,
Dorind să fie pace şi zările senine.
De-a fost din târg, sau sat vecin,
Românul, s-a născut creştin;
O cruce aplecată pe culme sau zăvoi,
Poartă sculptat un nume, în cartea de eroi.
Am fost o seminţie bătută des de vânturi,
Ne-am rătăcit de vii şi prin mormânturi,
Dar viaţa când trecea în lung calvar,
Din trunchi de frasin, ne-am cioplit altar.
Şi am pictat icoane, cu chipul lui Iisus,
La Ţipova, Condriţa sau Sâmbăta de Sus…
Şi-acum se-aud cum clopotele bat,
Îi pomenim cu lacrimi şi-n suflet cu oftat.
Rămaşi la Nistru, sau prin lume ca pribegi,
Tu Doamne, care aşa de bine ne-nţelegi,
În serile de rugi, când gândurile ne-apasă,
Prin tainicul Tău semn, adună-ne pe toţi acasă.
Alexandru Tomescu, Toronto, 13 iulie 2011
