Motto : “Greutatea nu constă în dezvoltarea ideilor noi, ci în eliberarea din ghearele ideilor vechi şi perimate” (John Maynard Keyne) Nu am de unde să ştiu ce anume a vrut să spună Ghitsă Boambă în articolul său - nu sunt Ghitsă Boambă, respectiv, percep lucrurile în felul meu - personal, însă, am catalogat felicitarea drept o ironie (binevenită) la adresa societăţii (e foarte interesant să vezi reacţia oamenilor în diverse situaţii, să vezi ce gândesc/dacă gândesc): la adresa bărbaţilor care vin exact cu ideile astea “…” “sexul frumos, stâlpul casei etc.”, dar şi la cea a femeilor care stau şi fac tot ce spune bărbatul (mai degrabă - ce spun tradiţiile), fără a-şi prezenta opiniile, fără a-şi urma dorinţele/visurile dedicându-se cu trup şi suflet familiei, cică, deşi, cine o cere? Nu cred că un bărbat e fericit alături de-o femeie ce nu ştie nimic în afara familiei, în afara grijilor (de foarte multe ori chiar stupide). Şi, consider că femeile devin un fel de sclave, de slugi din propria culpă - nici un bărbat nu-ţi va sta în cale dacă vei încerca să te afirmi. Din contra, te va susţine (desigur, e valabil pentru oamenii ce sunt în stare să judece). Şi nu-mi veniţi cu idei de genul “copiii suferă…” - dacă ştii să preţuieşti timpul, o să le poţi face pe toate şi toţi o să fie mulţumiţi. (Da, poate cândva femeia nu-şi putea spune cuvântul - altfel erau vremurile, alta era mentalitatea. Acu, însă, în sec. XXI, nici nu vreau să aud “trebuie să fac aia, aia şi cealaltă, pentru că sunt femeie, e obligaţia mea (se subînţelege”rostul meu”) - n-am timp să mai ţin cont de aspiraţiile mele. (Ce va zice soţul?)”.Cum adică, dragă, bărbatul numai la asta asta se gândeşte, să te vadă “jertfindu-te”? Nu cred că a cerut-o. Femeia, însă, o face”din inerţie”, urmând modul arhaic de a privi lucrurile - aşa a fost, trebuie! Aş! Mă scuzaţi, am uitat că R. Moldova e încă-n preistorie…) Apropo,ideea lansată de mine la început (com. 3) nu reprezintă un comentariu propriu-zis al textului, ci opinia mea vizavi de sărbători, dar asta e altă poveste. Însă, nu despre aceasta am vrut să vorbesc. Deci. (Sper să fie scurt, clar şi cu folos). În primul rând, n-am înţeles de ce au sărit unii să “apere” femeile. 1. De ce trebuia să fiu jignită de atitudinea lui Gicu? - e o opinie pe care-o accept şi-o respect. N-am văzut nimic ofensator. Chiar nu m-a deranjat nimic. Trebuia? 2. Fiecare are capul său şi nu cred că e incapabil să se apere, dacă simte c-a fost jignit. În plus, poate-am scăpat eu ceva, dar n-am observat (în cazul de faţă) nici o cerere de ajutor. (A fost vreun semnal SOS virtual?) 3. Psihologii afirmă: reacţionează cel ce se simte ofensat/afectat de replică, acţiune etc. Dragi bărbaţi (unii), cam ce va “rănit”? Gicu a observat bine teoria îndrugată de mulţi bărbaţi (de fapt, nu numai bărbaţi): “femeia contribuie decisiv la perpetuarea neamului omenesc întru nemurire şi prosperitate”. Întrebare: câte femei ce nasc fără implicarea bărbatului aţi văzut? (Până şi la însămânţarea artificială bărbatul participă.) Şi ce-are a face că anume ea “poartă copilul nouă luni sub inimă şi-l alăptează”? Dacă n-ar fi bărbatul nici n-ar putea să se “laude” (să fie lăudată) cu aşa ceva. Respectiv, acesta nu e un argument în favoarea faptului că femeia trebuie elogiată. Şi în general, încă nu am văzut vreun argument forte care să mă convingă pe mine că merit o felicitare. Despre “apărătorii” care s-au găsit. Voi nu apăraţi femeia, ci poziţiile voastre. Cei ce-au venit cu ideea “da cum de-ndrăzneşti tu…” vor să creeze impresia că sunt de partea doamnelor, că sunt în opoziţie cu Ghitsă, dar, realitatea e alta - se simte şi se vede până şi de la distanţă. Dacă tot v-aţi legat de homosexuali, fie. Vă agitaţi atâta de parcă e sfârşitul lumii! Însă, poate îmi spuneţi şi mie, proastei, care e problema. Nu mai aveţi loc sub soare? Nu v-ajunge aer? Sau a venit vreun homosexual să vă impună modul lui de viaţă? Până acum am văzut doar heterosexuali cu toane, cu replici, ce-au venit cu Biblia, Dumnezeu, credinţa şi-alte chestii. Vă plângeţi că postează articole cu o astfel de tematică, pe când, de fapt, voi tulburaţi apele. Credeţi că, dacă aţi fi tăcut, discuţia ar fi continuat? S-ar putea să mă-ntrebaţi de ce-i apăr. 1. Nu văd nici o problemă. 2. Nu mi-au făcut nimic rău, nu m-au deranjat, nu mi-au lezat drepturile. 3. Sunt oameni egali în drepturi cu mine şi ne respectăm reciproc. 4. Discuţiile provocate nu veneau cu ofense, ci cu opinii, cu atitudini. 5. Îi înţeleg şi-i cred când susţin faptul că sunt discriminaţi, priviţi strâmb ş.a. de către heterosexuali. Odată am avut ocazia să fiu luată drept lesbiană. Ce să zic, un tânăr ce trecea alături a făcut o criză şi deja mă gândeam cum oare se acordă primul ajutor medical. Chiar am crezut că e nevoie să chem ambulanţa - mă speriase rău băiatul (şi i se făcu rău când ne-a văzut, încât a mers cu capul întors spre noi încă mult timp). Şi culmea e că nu era vreo scenă deosebită, pur şi simplu o prietenă dorea să-mi mulţumească şi m-a îmbrăţişat+sărutat pe obraz. Acu mă-ntreb: dar dacă vedea ceva şi mai şi? Chemam groparul? 6. Veniţi cu idei ce ţin de religie, însă, din câte ştiu eu, credinţa creştină se deosebeşte tocmai prin toleranţă. Dacă sunteţi bigoţi, de ce nu-i toleraţi? 7. Cineva pomenea odată de exemplul pe care-l arătăm copiilor… Dar ce exemplu le prezintă heterosexualii care afişează “dragostea” lor în stradă? Apropo, încă nu mi s-a întâmplat să văd homosexuali giugiulindu-se în stradă. 8. Pretindeţi că tindeţi spre democraţie. Atunci de ce nu respectaţi drepturile şi libertăţile omului? Multitudinea de “complimente” pe care vi le-aţi făcut m-a pus din nou pe gânduri. Înţeleg scopurile. Nu înţeleg: chiar n-aveţi nimic mai bun de făcut? Şi despre schimbarea numelui. Ce vă deranjează? Nu puteţi face şi voi la fel? Să nu mai zic că folosiţi pseudonime. Atât. Sunt aproape sigură că n-am cu cine vorbi, aşa că… îmi văd de treburile mele. P.S: 1. Dacă vrea cineva să ştie ce cred eu despre 8 martie, o spun. (O idee generală deja am prezentat-o.) Nu-i văd rostul. Şi, sincer vorbind, mă simt jignită când cineva mă felicită din obligaţie şi-şi aminteşte de existenţa mea doar în această zi. Restul zilelor nu merit să fiu luată în seamă, încurajată etc.? Oare chiar e nevoie de”sărbători propuse de stat”? E greu să fie zis un cuvânt bun în orice zi când ai chef? Şi oare este atât de complicat să spui “te felicit pentru că…”, în loc de “pentru că meriţi” sau toate “alea-alea”. Nu cred că e greu să găseşti un motiv. Mă simt bucuroasă dacă sunt felicitată din simplul motiv că exist, am sprijinit persoana sau mai ştiu eu ce. Sau pur şi simplu dacă mi se spune “pentru că vreau să te felicit”. Chiar nu e nevoie de teoria chibritului în acest caz. (Atenţie, e opinia mea, pentru alte femei nu răspund. Păzea…) Şi încă, am observat că mai mult femeile se felicită între ele, nu bărbaţii o fac, lucru de care mi-e şi mai trist - înţeleg că multor femei le place ideea unei astfel de sărbători. În plus sunt distruse într-adevăr multe flori pentru a fi oferite în dar, şi-i păcat. Cam cu vreo săptămână înainte şi una după această zi am dorinţa să evadez pe altă planetă pentru a nu mai vedea şi auzi toate aberaţiile (după părerea mea) astea. 2. Dacă mi-am exprimat opinia, am făcut-o pentru că am vrut să spun ce cred, nu pentru a mi se spune “bravo”, cum a-ţi zis-o la comentariul de-atunci.