“Bob, Booob”, strigă preşedintele Obama de după biroul său masiv peste care stătea picior peste picior, tipic americănesc. “Bob, vino repede să mă lămureşti ce-i cu telegrama asta pe masa mea”, îşi continuă tirada mister president. De după uşile deschise se iţi un cap cu părul tuns scurt. Era chiar Bob, ajutorul pe probleme personale al celui mai puternic om de pe planetă. Bob avuse o zi plină şi foarte grea. Chiar dacă era rezistent fizic, un adevărat puşcaş marin, ziua de naştere a preşedintelui l-a stors de puteri. Ar fi preferat să alerge prin pustiul Afganistanului decât pe holurile Casei Albe cu tot felul de insărcinări de nimic, dar care-i întindeau nervii la maximum.

-

Preşedintele Obama îi pusese hârtia în mână: “nu înţeleg ce scrie, vine din Europa. Europa este un fel de continent, nu ţară, cum probabil crezi tu. Te rog să cauţi pe cineva care înţelege limba asta şi să mi-o aduci tradusă înapoi.” Îi spuse şi se băgă pe contul de Twitter să vadă ce mai comentează americanii de ziua preşedintelui lor. Bob dădu onorul şi făcu stânga împrejur. “Cum naiba o să găsesc pe cineva care ştie limba europeană? Fuck”, înjură în gând puşcaşul şi păşi repede pe holurile Casei Albe împânzite de baloane şi funcţionari un pic euforici de la şampanie, dar şi de la ziua de muncă extrem de lejeră. Bob îşi înjură încă o dată soarta încurcată. “Alo! Carla, hello. Poţi vorbi un pic?”, tânărul îl sună pe primul european care îi veni în minte. O fostă stagiară de la Casa Alba, de origine italiană, ai cărei bunici emigraseră în state cu 80 de ani în urmă. “Bob, ce notă ai avut la geografie?”, întrebă Carla hohotind la celălalt capăt al firului. Abia după ce termină hlizitul îi zise mai binevoitoare: “limba europeană nu există. Sunt multe popoare în Europa, dar scaneaz-o şi trimite-o, poate te ajut cu ceva.” În 5 minute reveni: “am descifrat mesajul, este din Moldova. Şi Bob, Moldova nu-i ţară din Africa, cum probabil crezi. Este din Europa, undeva lângă Rusia. Am găsit pe site-ul lor oficial că ei vorbesc moldoveneşte. Caută şi tu pe cineva de acolo.”

-

Pe Bob îl însenină. Îşi aminti de studentul pe care l-a întâlnit cu o lună în urmă la o petrecere. Băuseră, traseră dintr-un joint şi cântaseră o piesă de-a Rihannei. Mayahiii-mayahuuu se numea, iar Petru i-a spus că era vorba de un cântec al unei formaţii cu nume ciudat, Oxigen parcă, din Moldova. Căută repede pe facebook. Îl găsi pe Petru şi îl rugă să-l ajute să traducă ceva din moldoveneşte în engleză. Fără să aştepte un răspuns i-a trimis scrisoarea scanată sperând să rezolve cumva misiunea asta laic şit.

-

Petru găsi mesajul aproape imediat după ce fusese trimis. Curios, l-a deschis numaidecât. După un minut se tăvălea pe jos de râs. Plângea şi râdea cu icnituri. Încercă să bea un pahar de apă ca să se domolească, dar pufni şi apa îi ieşi pe nas. Cu greu îşi reveni şi reciti scrisoarea scanată. În răvaş scria negru pe alb:

“Domnule Obama, permiteţi-mi ca cu ocazia adăugării a încă un trandafir la buchetul vieţii să vă felicit călduros. Fie ca toate visele să vi se împlinească. Vă urez multă sănătate şi ca ghinionul să vă ocolească. Să aveţi parte de multă fericire, noroc şi să vă bucuraţi de copii. Soarele să strălucească, binele să vă însoţească, să aveţi şi azi şi mâine bucăţica cea de pâine. Din partea noastră vă cadonăm o sticlă de şampanie de la Cricova. Să ştiţi că poporul moldovenesc vă este prieten, iar sânguri puteţi avea toată încrederea în stima pe care v-o purtăm. Transmiteţi salutări şi doamnei Mihaela. Numai bine, cu zile senine. Încă o dată sănătate că-i mai bună decât toate. Cu ziua de naştere, domnu Obama. Al dumneavoastră, Marian Lupu, alias Marion Wolf, preşedintele Republicii Moldova.“