Şomajul galopant în rândul moldovenilor, care s-a triplat din 2008 încoace, alături de condiţiile economice limitate din ţară, motivează tinerii să aleagă “fereastra de oportunitate” deschisă de statul român pe calea unor facilităţi educaţionale atrăgătoare, în special prin gratuitatea lor. Tinerii norocoşi vor accesa gratis burse la studii în principalele centre universitare din România, cu preponderenţă la instituţiile din Iaşi şi alte localităţi mai apropiate de R. Moldova.

Geografia burselor oferite absolvenţilor moldoveni arată o concentrare clară pe zonele aflate în proximitatea frontierelor moldo-române. Stabilirea acestora depinde în mare parte de capacităţile universităţilor, precum şi de disponibilitatea lor de a primi contingente noi de moldoveni. Odată intraţi în circuit educaţional, aceştia vor obţine calificativul de bursier al statului român graţie apartenenţei la casta “românilor de pretutindeni”.

Atenţia acordată subiectului cu privire la asocierea identitară este determinată de nepăsarea vizavi de numeroasele aspecte referitoare la naţionalitatea română ce poate fi observată cu ochiul liber printre solicitanţii de burse. Junimea din Moldova este mult mai pragmatică decât pot crede adepţii curentului ideologic unionist sau pro-românesc.

O parte din tinerii moldoveni se vor ralia cel mai probabil mişcărilor studenţeşti care susţin contopirea celor state române, dar un număr mai mare vor folosi în continuare beneficiile care decurg din statutul de “român din afara statului originar”. Îndată după burse, moldovenii înregistraţi la studii peste Prut vor demara procesele de redobândire a cetăţeniei, urmând alţi paşi care vor culmina cu folosirea actelor româneşti pentru a pătrunde pe piaţa muncii din Europa. Ca şi alte categorii de vârstă din R. Moldova, tinerii intenţionează să ia parte în cel mai apropiat timp la circuitul umanitar economico-migraţional european, care are la bază facilităţile garantate de România via dreptul privind redobândirea cetăţeniei.

Cu toate deficienţele abordării exhaustive şi non-meritocratice ale autorităţilor române, peste 1000 de noi tineri moldoveni au şansa să fie încadraţi în procesul educaţional românesc mai modern şi eficient decât cel existent în R. Moldova. Ulterior aceştia vor deveni cetăţeni români cu actele în regulă şi vor participa la ciclurile electorale de peste Prut, în semn de recunoştinţă pentru regimul preferenţial care le-a permis să se stabilească într-un stat european.

Loialitatea artificială şi respectiv responsabilitatea superficială rezultată din statutul de cetăţean român scoate în evidenţă o strategie vicioasă a forţelor politice de la Bucureşti, care făcând abstracţie de principiile meritocraţiei, cheltuieşte banii contribuabililor români pentru a îngloba cât mai mulţi tineri moldoveni, indiferent de gradul lor de “înfrăţire spiritual-culturală” cu spaţiul de valori românesc.

Dacă statul român pune accentul pe dezvoltarea generaţiilor de români din exterior, atunci de ce nu aplică metode mai selective, care ar asista tinerii cu adevărat interesaţi şi “însetaţi”de valorile româneşti autentice. Sau, totuşi, cercurile politice de la Bucureşti sunt la fel de calculate ca şi junimea de la Chişinău, doar că urmăresc obiective mai mari legate de “reîntregirea” tacită, dar graduală, a spaţiului românesc istoric, inclusiv prin asimilarea educaţională a populaţiei tinere.

În cele ce urmează, în concurenţa dintre pragmatismul tinerilor moldoveni şi strategia statului român, se poate contura situaţia când România va produce pe bandă rulantă cetăţeni dezinteresaţi, dar cu cerinţe mari faţă de stat. Totodată, aceasta poate contribui la lărgirea armatei de potenţiali emigranţi dornici să folosească „culoarul” sigur oferit statului român de calitatea sa de membru al UE.


Filed under: RM şi România, România europeană, Românii de pretutindeni