August mi-a adus pe lume bucățile mele de suflet și le-a pus sub bătaia altor două inimi.
August mi-a dat doi oameni care m-au născut.
Doi oameni pe care-i consider jumătățile mele de sferă și de univers.
În august s-a născut mama mea.
Și tot în august mi s-a născut dragostea.
Dragostea care a adus odată cu ea bucuria, și lacrimile, și rostul vieții mele.
*****
Îmi amintesc cu o claritate uimitoare o noapte din care m-am trezit îmbătrânită brusc și-o dimineață revelatoare.
Mersesem mult pe un drum în serpantină până am ajuns în vârful unui munte.
Acolo am găsit o cabană din altă lume, parcă.
Am intrat în ea alături de niște oameni care-mi erau complet străini.
De cum am pășit pragul m-a lovit un aer puternic de frig.
Un frig ca de piatră.
„Stăpânii” mei au zis că au numai un reșou și-l vor pune, desigur, în camera lor și-a copiilor.
Am intrat în cămăruța mea mică ca o chilie.
Mi-am lăsat ghetele din picioare. Cu oboseala muribundului am mai îmbrăcat un pulover și m-am culcat.
M-am învelit cu plapuma peste cap.
Am început să plâng și să spun „Tatăl nostru”.
Mă gândeam că dacă mor până dimineață, francezii mei, „stăpânii”, cu siguranță nu-și vor speria copii cu un cadavru și mă vor arunca pe undeva.
Mi-era un frig de moarte. Aveam febră.
În minte îmi apărea imaginea părinților mei și-a casei mele.
În minte îmi apărea fața lui de soare, așa cum l-am văzut în primul august, al primei veri, din prima viață.
Am început să mă gândesc la o zi călduroasă de vară.
Prin cap îmi treceau imagini parcă rupte dintr-un film privit cu încetinitorul.
Mă visam la Chișinău.
Visam cum traversez strada cu părul în bătaia vântului și mașina lui oprește exact la picioarele mele.
Începeam să delirez.
Nu știam dacă adorm, sau îngheț, sau mor.
M-am trezit la 6, cu spatele încordat de frig.
Am ieșit afară și am înmărmurit de-atâta frumusețe.
Cât puteai cuprinde cu privirea era numai verde.
Norii erau atât de-aproape încât aveam impresia că-i ating cu mâna.
Crestele munților din fața mea erau albe.
Nu aveam cu mine aparatul foto, de asta imaginea ruptă parcă dintr-un colț de rai, a rămas imortalizată doar în mintea mea.
Mă gândeam că Dumnezeu mi-a dat o noapte de chin ca dimineața să mă răsplătească cu-atâta frumusețe.
*****
August 2011.
Traversez strada cu părul în bătaia vântului.
Mașina lui oprește exact la picioarele mele.
Are fața de soare.
Dumnezeu mă răsplătește cu-atât de multă frumusețe.
