halftime de vacanta :)

Sunt exact la jumatatea vacantei mele de vara .
(sfat pentru copii – stiu ca nu sunt copii pe blogul meu, dar daca prindeti vreunul pe strada sau bloc, apucati-l de nasturel si invatati-l: PROFITA DE 3 LUNI DE VACANTA. Nimeni, niciodata, nu o sa iti mai dea asa cadou. La pensie, o sa ai timp, dar nu si putere si entuziasm curat).
Vacanta mea de vara inseamna 2 saptamani.
Una fara internet, telefon, televizor, stiri si zoaie .
Cu: o casa frumoasa, multi trandafiri in fata ei, un cer cu stele aproape de casa, noaptea.
Cu miros de mateola si rozmarin si cantec de tzaraieci.
Cu mure, caise si zmeura.
Cu fantana – locul sfant pentru intalniri intamplatoare . Cu multi melci dupa ploaie. Deci, si cu ploaie.
Cu bronz de prasitoare profesionista (adica lemce de maiacica si urme de sortici ).
Cu sunetele ploii, a diminetii, a verii, a vantului.
Cu liniste si zambet.
Cu vecini care dau sens cuvantului Omenie.
Cu porumb fiert si harbuji.
Cu o groaza de lovituri peste frunte (explicatie: cand ai timp si decor potrivit, si oleaca de visinata uneori:), se intampla sa-ti dai seama de niste lucruri atat de evidente, atat de aproape de tine, atat de normale, atat de importante, si primul lucru pe care-l faci, instinctiv, este lovitul peste frunte. Un fel de SIDR )
Am petrecut o saptamana extraordinara in casa noastra, in care m-au adus parintii dupa ce m-am nascut. In 5 minute simteam ca nici nu am plecat de acolo, niciodata. Desi am facut-o in ’82, prima data …
Mamica a transformat-o intr-o superba casa de vacanta. A pavat curtea, a renovat totul, a adus cateva lucruri noi, dar peretii miros tot a amintire.
M-a impresionat candva demult matusa mea care povestea ca isi dadea seama ca i-a venit copilul acasa, pentru ca atunci cand deschidea poarta, cand se intorcea de la munca, era curtea maturata. Acel copil, varul meu adica , e deja bunic…
.. Asa ca, primul lucru pe care l-am facut, a fost sa matur ograda, al doilea – sa aduc o galeata de apa de la fantana si al treilea – sa spal pragurile.
A fost o saptamana care a trecut intr-o ora dar a insemnat cat un an.
Am sorbit fiecare cuvintel al vecinilor nostri, pe care-i iubesc ca pe niste altfel de parinti. Intelepciunea lor, taraneasca, bunatatea, simplitatea, daruirea, bunul simt, au facut sa apas “sterge definitiv” in dreptul multor oameni fatarnici pe care nu stiu de ce inca-i mai am in memorie.
“Tanti V, da’ cum ati facut placintele?” Si m-a luat la ea, am facut impreuna placinte, am povestit, m-a sfatuit, mi-a uns cu alifie pe inima. Cand a iesit sotul ei din casa, dupa eternul “Cum acolo romanii?” , mi-a zis ca e Chirica Schiopul azi si a scos din beci vin. Rosii, oua, ardei, vinete, lapte, brinza, kishleac, castraveti, fructe – toate direct de pe curpan, toate din inima. Apropo, intre noi era un gard la inceput, pe care’l tot sareau mama si tanti V. De vreo n-shpe ani – e civilizat, portita, curciok . Totul normal .
Cand a murit tatal meu, care era in coma, tanti V, ca sa nu ne pierdem mintile mai mult decat o facusem, a stat toata ultima lui noapte cu noi, ne-a povestit cum era tata tanar specialist in sat, si a adus-o mireasa pe mama, cum au construit casa, cum am aparut noi, cum faceau ei pe vremuri revelioane si “vecer pryatni” impreuna. Cu o voce calda, cu calm si liniste, ne-a ajutat pe toti sa uitam macar un pic, sa trecem, sa-l petrecem…
Si e suficient sa vada un pic de fosnet in curte, ca e prezenta deja cu mainile pline, cu un zambet curat si cu o imbratisare adevarata.
Multe s-au schimbat in sat, evident. Au aparut multe masini, antene parabolice, dar unele lucruri au ramas neschimbate.
Fantana, de exemplu: e suficient sa te vada “baiatul din vecini” trecand spre apa, cand termini de scos apa, se prezinta obligatoriu, intamplator, si el. Inevitabil, va incepe o discutie de genul “La apa?” sau “La apushoara?”, la care nu poti sa-i raspunzi decat cu “Da”. La constatarea “Cald si azi..” – va trebui sa-i raspunzi tot monosilabic. “N-ar strica el o ploaie”, “Sunteti veniti acasa?”, “Vi s-au copt abricosii?” – toate sunt niste prilejuri simpatice de a intia o conversatie, dar, draga “baiete din vecini ” – mai bine mi-ai cara apa sau, da si tu niste intrebari la care pot sa intreb inapoi “Da’ tu?” sau “Da’ la voi?”
Neschimbata a ramas si chestia cu masina. Cand o sa treaca pe langa tine cu masina, va da muzica mai tare si va merge mai incet pe langa curtea ta. Geamurile deschise. Toate. El je are “mărsădăs glazasty” ).
Iar, m-a dat peste cap faptul ca lumea ma recunoaste pentru ca seman cu tata si bunica si stiu toti “de-a cui sunt”.
Cam asta am facut o spatamana … Am dezvoltat niste keptzi mama, mama . Dar mi-a dat atata satisfactie sa car apa, sa “porăi”, sa arunc zoile (de fapt, apa cu detergenti ) in drum, sa transpir gospodareste, sa miros a leustean si usturoi, sa ma spal la dusul de vara cu apa calaie, sa aduc flori proaspete in casa, sa adorm uitandu-ma la peretii “sinilii” cu puncte proeminente, luminati de becul de pe veranda, sa merg desculta prin iarba, sa ma uit de-a lungul drumului, de parca as astepta circul din Rio de Janeiro , sa ies noaptea afara, chiar daca ma tem de urechelnitze, caini, raci, si alte specii de insecte si animale, si sa ma uit la cerul plin- plinut de stele, aproape-aproape de tine, de-ti vine sa intinzi mana si sa iei o stea, s-o tii un pic in mana si s-o asezi la locul ei.
M-am deconectat asa, de nu mai stiu unde-s documentele . Stiu unde e capul, stiu unde e inima, stiu la cine m-am gandit, aproape in fiecare zi, stiu de cine mi-a fost dor, stiu ce vreau sa fac… dar unde am pus documentele, nu tin minte .
O sa va mai povestesc eu ce am facut si ce mi s-a parut interesant, si intamplarea de la Orheiul Vechi, si intalnirea cu cel mai frumos baiat roscat pe care l-a facut universul (e din satul meu natal, dar cred ca are apa trasa in casa ).
In fiecare seara, cand ma culcam in patul meu vechi, cu tapiteria coplariei mele, in cearsafurile spalate de mamica, imi veneau tone de idei in cap. Amestecate. De la cum naiba spal si eu tot cu persil si lenor, si albiturile mamei miros totusi … a albiturile mamei, pana la chestii metafizice si dari de sensuri noi lucrurilor vechi …
Dar dimineata uitam toate noile tablite Mendeleev . Si o luam de la capat.
Mai am o saptamana de vacanta.
Nu este un secret, sunt in Chisinau, vreo doua luni am crezut ca voi organiza o “seara de creatie” in Chisinau, dar habar nu am ce fac maine, am patru miliarde de lucruri de facut, depind un pic de unii si altii de mine … dar daca reusesc sa ma adun si sunteti receptivi si intelegatori, daca anunt doar cu o zi inainte, poate ne vedem la un Chardone. Nu e nicio problema daca dau un loc si ora de intalnire si stau ca o lebada singura, cu un pahar de vin in fata .
Eu sunt si intelegatoare si dau interpretari proprii lucrurilor . La mine totul normal .
Si … mi-a cam fost dor de voi .