Pe blogul Bibliotecii Publice Bilicenii Vechi http://bvbiblioteca.wordpress.com/festivalul-national-al-cartii-si-lecturii/ a fost creată o pagină specială consacrată Festivalului Național al Cărții și Lecturii. Afișul cu care se deschide pagina (poate fi accesat si pe http://www.slideshare.net/cdbclub/afis-fncl-bilicenii-vechi) anunță principale activități care vor avea loc în localitate, în cadrul festivalului. Mi-a atras atenția, în mod special, o activitate mai rar practicată de biblioteci și anume Concursul bunicilor povestitori. Țineam de mai multă vreme să scriu despre o experiență, care are tangenţe cu această idée, despre care am citit în cartea Nordic Public Libraries 2.0. Este vorba de proiectul “Tăticule, citeşte-mi o poverste”(Read Me a Story Dad), iniţiat de publicaţia suedeză A book for everyone şi administrat împreună cu Confederaţia suedeză a sindicatelor. Ideea acestui proiect îşi are rădăcinile în Anglia. Recent proiectul a fost implementat şi în Norvegia. Deşi proiectul nu este axat nemijlocit pe copii, rezultatele lui influenţează situaţia acestora. Scopul proiectului este de a impulsiona bărbaţii să citească mai multe cărţi. Bărbaţii din mediul muncitoresc au tendinţa de a citi mai puţin. Iar aceasta înseamnă că fiilor acestora le lipseşte un model puternic pentru lectură, cum ar fi tatăl în rol de cititor. Se consideră, că băieţii citesc mai puţin decât fetele şi pot fi înclinaţi să identifice lectura drep o ocupaţie specifică femeilor. Iată de ce este important de a demonstra băieţilor că lectura poate fi un atribut specific şi bărbaţilor. Sondajele internaţionale au demonstrate că dezvoltarea copiilor, cultura generală a acestora este afectată, dacă aceştea nu citesc texte extinse, cum sunt cărţile. Din păcate şi lectura în rândul fetelor este în declin. Deci, acest proiect ar putea fi numit cu acelaşi succes “Mamă şi tată, citiţi-mi o poveste”.
Bărbaţii care au fost antrenaţi în proiect au manifestat o atitudine nouă faţă de lectura proprie. Într-un interviu acordat ziarului naţional Svensca Dagbladed, Lenn Olsson, un muncitor, participant activ în proiect, menţiona “Eu n-am citit niciodată nici o carte şi nici n-am fost interesat de lectură. Lectura n-a făcut parte din copilăria mea şi eu n-am văzut pe mama sau pe tata cu vreo carte în mană”. Acum Lenn citeşte pentru fiul său în fiecare seară.
Copiii au nevoie de modele demne de urmat. Pasiunea părinţolor pentru lectură poate fi transmisă uşor copiilor. Stereotipurile care s-au creat în timp precum că mamele sau bunicile sunt cele carte trebuie să citească copiilor poveşti ar trebui lichidate pentru binele copiilor care au nevoie de modele puternice. Taţii şi buneii pot fi nişte exemple extraordinare şi pot avea aici o influenţă benefică asupra viitorului copiilor şi nepoţilor. Ideea Concursului bunicilor povestitori, sper că din această teorie îşi are sorgintea. Vera Osoianu
Filed under: Festivalul Național al Cărții și Lecturii, lectura
