Am umblat halucinată cu o droaie de dorinţe şmîrcîind ca nişte sugari toate în lupta pentru primul salariu. Am lunecat de la Canon, la HTC, la lenjerie, la cărţi, la cămăşi, la tot ce am vrut cîndva...ca în final...să nu mai vreau nimic. Sunt fericită...de zilele mele lungi, de orarul meu nebun ce mă ţinteşte într-un mediu pe care l-am căutat lung, un serviciu ce îi dă timp liber puţin încît să ajung să îl administrez ca pe un medicament.

Şi totuşi ce îmi voi lua din primul salariu? Cred că e mai plăcut gîndul decît actul în sine..

Исполняя наши желания мы их теряем.. (Petrov Dumitru)


Un OST blînd..