Dacă este să-i asculţi pe unii moldoveni, pe mulţi dintre ei, nenorocirile care se îndesesc prin ţărişoara Moldovioarei nu sunt chiar grave. Optimismul acesta este de-a dreptul haios, dacă nu şocant. Un medic îşi tratează pacienţii cu medicamente neînregistrate, nişte nenorociţi împuşcă oameni, alţii nenorociţi votează legi care să le protejeze business-urile. Cum reacţionează moldovenii? Mare scofală, las’că-i ghini! Ei bine, nu-i ghini deloc, mai ales cu o astfel atitudine.

-

Când am venit în România m-a şocat o chestie. Excesul cu care românii îşi terfeleau ţara. Am crezut că este o caracteristică a bucureştenilor. Greşit. Se întâmplă oriunde mergi şi am fost pe la Sibiu, Suceava, Cluj, Constanta, Brasov etc. Este suficient să spui: “ai văzut ce a făcut nenorocitul ăla? A călcat cu ferrari-ul un om pe zebră”, iar răspunsul este aproape identic: “numai în România se poate întâmpla aşa grozăvenie. Noi românii nu avem lege, ne merităm soarta pentru că suntem cei mai răi, leneşi, hoţi, nepăsători din Univers.” Pe alocuri o fi utilă această atitudine extremă: românii îşi doresc să fie mai buni, mai harnici, mai oneşti. Spre deosebire de fraţii lor de peste Prut, moldovenii cad în altă extremă. Sunt optimişti incurabili, mai exact - lascăighinişti.

-

Ei şi ce dacă drumurile îs proaste? În Africa nu au deloc - las’că-i ghini. Ei şi ce dacă l-au rănit pe un politician? În Olanda au fost omorâţi 80 - las’că-i ghini. Ei şi ce dacă maturinolul nu este înregistrat? Câte medicamente nu sunt înregistrate în lume? Ei şi ce dacă poliţia nu găseşte un criminal? Chemăm clarvăzători. Ei şi ce dacă nu este depistat autorul atentatului cu maşina din Chişinău? Nu a fost omorât decât un singur om. Las’că-i ghini. Autorităţile sunt incapabile, politicienii incompetenţi, medicii inconştienţi, poliţiştii habarnişti. Este evident, dar nu şi pentru o bună parte dintre moldoveni. Pentru ei dracul nu este atât de negru. Nu pot să explic această atitudine decât prin Mioriţa. Asta este, suntem moldoveni, mioritici, calmi. Ni se trage din prea multă ocupaţie rusească, turcească. Ne-au călărit străinii şi ne-am obişnuit cu şaua în cârcă, biciul pe spate. Am spus sute de ani las’că-i ghini ca să nu ne pierdem minţile, încât a devenit a doua noastră fiinţă.

-

Să luăm exemplu de la baltici, să luăm exemplu de la georgieni, dacă atitudinea românilor ne displace. Deşi e mai ghini decât la moldoveni, balticii, georgienii nu sunt mulţumiţi. Ei au o atitudine sănătoasă. Mi se reproşează că am luat două exemple şi am tras o concluzie asupra întregului popor. Greşit, domnilor lascăighinişti. Demult am tras concluzii, iar exemplele nu fac decât să-mi dea dreptate: nu-i deloc ghini! Şi ştiţi ce? Prefer de 100 de ori nişte pesimişti nemulţumiţi, care vor ceva mai bun, vor să se schimbe, decât nişte optimişti lascăighinişti, care se mulţumesc să trăiască în mizeria umană. Se părea că moldovenii şi-au scuturat un pic atitudinea pe 7 aprilie. A fost un foc de paie. Din păcate nu erau decât nişte tineri cu sânge mai fierbinte. În rest, părinţii lor au rămas tot lascăighinişti. Iată de ce puterea s-a schimbat, iar situaţia economică, socială, politică este la fel de proastă. Numai nu ziceţi las’că-i ghini şi aşa…