Eu, nu mai sunt cea de citeva luni în urmă, nici măcar cea de ieri… Ca orice om, merg înainte iar cînd privesc în urmă, uneori îmi vine să rîd de cea din trecut =)
Rîd, cînd îmi amintesc de reacţiile care le aveam, vorbele care le spuneam, fie şi la nervi sau supărare. De atitudinea în faţa unor situaţii, fie ele simple sau complicate.
Cu fiecare clipă, observ că evoluez, sau mă schimb, sau progresez…fie cum o fi. Cert e că dacă cineva din trecut vine acum la mine, orice ar face sau spune, eu nu voi mai avea reacţia care o aveam demult…
E şi normal, ar fi culmea să stagnăm, să ne menţinem pe un loc demult putrezit…
Eu… sunt în aşteptare… şi rezultatul, ar trebui să fie încă o provocare din viaţa mea.
Eu, nu îmi mai pierd capul în faţa cuiva la care ţin, pentru că îmi dau seama că omu dacă vrea să îmi fie alături, mă acceptă fără să se îndepărteze.
Eu… fac tot ce pot ca să trăiesc aşa cum ştiu eu mai bine.
