Cei care îşi au drumul pe lîngă lacul din Valea Morilor din Chişinău cunosc cît de des poţi fi oprit de persoane necunoscute, bine îmbrăcate, cu toată bunăvoinţa din lume afişată pe faţă, vorbind o limbă perfectă, care foarte delicat, dar insistent încearcă să-ţi bage în mînă diverse publicaţii, de cele mai multe ori cu caracter religios. Încerc să evit momentele delicate cînd trebuie să-i refuz şi, ca regulă, măresc pasul cînd le remarc intenţia. Astăzi, în drum spre serviciu, am văzut două persoane, o doamnă şi un tînăr care nu putea să aibă mai mult de 20-25 de ani, propunînd unei tinere o revistă, convingînd-o că poate să găsească acolo lucruri interesante şi utile despre … reţelele de socializare, în special despre pericolul acestora. Mărisem, ca de obicei, viteza, dar curiozitatea m-a făcut să mă întorc şi spre uimirea lor am cerut „benevol” un exemplar. Mi-au deschis revista la pagina 24 unde este publicat articolul. Cît de bine este organizată munca acestor oameni. Tînărul părea să fie la „per tu” cu tehnologiile şi probabil a fost antrenat în această activitate pentru a avea mai multă credibilitate la generaţia tînără, pasionată mai mult de internet. Dar la nici 200 de metri alţi doi tineri întindeau aceiaşi revistă unui bărbat, care deşi dădea semne de mare grabă a luat totuşi revista fără a asculta, însă, şi comentariile însoţitoare. M-am gîndit că de la aceşti oameni bibliotecarii au de învăţat multe privind cultura comunicării, dar în special cum se face promovarea unei idei, a unei publicaţii, a unui eveniment, etc.
Am citit articolul de la pagina 24. Un articol bun despre ritmul spectaculos de creştere a numărului de abonaţi ai reţelelor de socializare, despre responsabilitatea părinţilor, care trebuie să decidă dacă copiii lor pot deschide sau nu un cont pe o reţea socială, despre securitatea informaţiei personale plasate pe internet, despre bugetul de timp care poate fi jertfit pentru internet. Lucruri deosebit de importante şi utile pentru copii şi părinţii care au responsabilitatea copiilor, şi care trebuie să vegheze asupra siguranţei şi securităţii acestora nu numai în spaţiul fizic dar şi în spaţiul virtual. Un articol util pentru toată lumea începătoare în ale internetului.
Dar, fraţilor aceştea au luat pîinea bibliotecarilor. Noi trebuie să facem acest lucru. Bibliotecarii, prin fişa postului au această responsabilitate, să discute cu copiii şi părinţii acestora despre avantajele şi dezavantajele tehnologiilor de informare şi comunicare, ale internetului, ale reţelelor sociale, ale site-urilor cu diverse conţinuturi, etc. Bibliotecile trebuie să înveţe utilizatorii şi potenţialii utilizatori cum să descopere şi să evalueze informaţia de calitate. În timp ce bibliotecile încă aşteaptă tehnologiile de informare şi conectarea internet, alţii deja lucrează pe acest segment. Timpul nu aşteaptă până bibliotecile vor fi informatizate şi lucrurile care firesc ar trebui să se întâmple in biblioteci sub supravegherea bibliotecarilor care au (?) sau ar trebui să aibă pregătirea şi autoritatea de a inocula unele lucruri utile se întâmplă nu în bibliotecă dar cu totul în altă parte. În parcul din Valea Morilor, de exemplu, unde o discuţie atît de utilă despre reţelele de socializare conduce spre altă discuţie, care poate fi nici pe departe tot atît de utilă. Biblioteca care ar trebui să anticipeze nişte fenomene şi să acopere nişte goluri pierde teren şi în această bătălie care în alte condiţii ar trebui să-i sporească capitalul de imagine. Problema reţelelor sociale este una foarte delicată. Cine trebuie să explice copiilor şi părinţilor acestora că nici o reţea de socializare nu poate garanta securitatea datelor personale? Foarte mulţi internauţi plasează în reţea, în neştire, cât mai multe date, inclusiv strict personale, care ar putea ulterior fi folosite împotriva lor.
Bibliotecarii, chiar dacă bibliotecile în care activează încă nu au în dotare tehnologii de informare şi comunicare şi respectiv conectare internet trebuie să cunoască aceste lucruri şi să discute cu utilizatorii despre ele. Informaţii, la această temă, care pot fi transformate în cunoştinţe sunt foarte multe. Trebuie doar să le alegem pe cele mai relevante, iar bibliotecarii ştiu cum să facă această selecţie, şi să le recomandăm utilizatorilor. Măcar atît putem face la această etapă pentru foarte mulţi, încă de început. Echipa Blogului de Biblioteconomie şi Ştiinţa Informării încearcă să descopere, să preia de pe diverse site-uri şi să plaseze pe blog tot ce pare a fi relevant la această temă. Din postarea din 25.07.2011 http://clubbib.wordpress.com/2011/07/25/eroare-la-facebook-oricine-poate-accesa-video-urile-cu-tine Eroare la Facebook …se vede foarte clar cît de dezgoliţi ajung internauţii cînd postează materiale cu caracter personal in internet. Lucruri destinate unui cerc restrîns de prieteni pot ajunge pe mîna oricui. De vreme ce hakerii pot sparge codurile NASA sau cele ale Băncii Mondiale, ce piedici ar fi nişte site-uri cîte odată administrate de amatori? Vera Osoianu
Filed under: retele sociale
