
Dat fiind faptul că din cauza serviciului n-am avut posibilitatea să plecăm în deplasare la Râbniţa, am hotărât să nu rămânem fără porţia de fotbal în weekend. Cel mai atractiv s-a arătat a fi meciul dintre FC Zagarancea (Ungheni) şi FC Nisporeni din cadrul 1/4 de finală a Cupei Bemol. Alegerea e simplă - o localiate nouă în plan fotbalistic şi suporterii de la FC Nisporeni.
Duminică, 24.07.11, ora 8:50, Gara Feroviară, trenul Chişinău - Ungheni, care s-a dovedit a fi destul de "confortabil" şi "rapid" (trei ore şi jumătate circa 100 de km).
Ungheni e un oraş destul de simpatic şi are un specific al său. Cel mai mult ne-a atras în acest oraş râul Prut, însă n-am reuşit să ne scăldăm, deoarece malul era abrupt şi mai era necesar de a avea un permis, eliberat de grănicieri, care justifica prezenţa în zona de frontieră. Probabil mai există la nivel psihologic sârma ghimpată sau sunt mulţi contrabandişti în rândul băştinaşilor?



Referitor la meciul propriu-zis... A fost spectacol în teren, dar şi în afara acestuia. Au fost multe goluri, iar partida s-a încheiat cu scorul de 3:2 în detrimentul celor de la Zagarancea. Fotbaliştii luptau spre deosebire de semenii "profesionişti" din Divizia Naţională...
Ultaşii Nisporeni au fost la un nivel înalt pentru o echipă de ligă a 3-a... steaguri, tobă, fumigine improvizate, scăndări pe parcursul întregului meci, micul pici-spokeman intolerant, schimburi de replici dure cu fotbaliştii adverşi, dar şi seminţarii locali, ieşiri pe teren (trei la număr în repriza secundă) şi, esenţial, devotament.
Întoarcerea la Chişinău a fost cel mai impresionant moment al zilei. În jurul orei 20:30 eram la marginea oraşului Ungheni, ceea ce presupune lipsa oricărui transport interurban şi, deci, posibilitatea de a vedea răsăritul soarelui departe de capitală. Bine că am aflat că la 2 km de localitate se opreşte trenul Moscova - Chişinău... un mic cros sub ploaie, cântând cu suflet: "Să fie ploaie, să fie vânt! Eu pentru Zimbru am să cânt..."