Nu ştiu dacă este vreun loc prin Chişinău unde eroismul unor poliţişti se manifestă cu atâta ardoare ca aici, o bucăţică din str. Varlaam, unde lupta dintre uniforma neagră şi brânza de la ţară se dă necontenit. Duşmanii, nişte bieţi oameni de la ţară, care trebuie învinşi cu orice preţ. Or, faptul că vînd brînză, caise, dovlecei sau roşii, prezintă un pericol foarte mare pentru siguranţa chişinăuienilor.
Astfel, zilnic apărătorii neamului activează în condiţii de stres, aş zice chiar periculoase pentru viaţa şi sănătatea lor. Or, riscurile sunt multiple: un blestem de la o bunicuţă care vine să-şi vîndă nişte caise, un pumn de la o vînzătoare mai solidă care-şi apără destoinic roşiile sau castraveţii, sau chiar un borcan de smîntînă aruncat în faţă de vreo ţărăncuţă deznădăjduită că rămîne fără loc de vînzare?
Privesc aceste tabere, deseori. Sunt jalnice, ambele. Una pentru că trebuie să asigure ordinea publică zilnic şi să lupte cu tot felul de inamici invincibili în formă de lactate, legume sau orătănii decapitate. Cealaltă tabără e jalnică prin privirile necăjite de fugari cu brânză sau roşii, de parcă le-ar fi furat şi nu crescut cu propria muncă…
