Vineri seara, în drum spre casă, am tot auzit văicăreli. Multe şi dureroase. O femeie tot număra în băsmăluță şi ceva nu-i ieșea la socoteală. A adus atâta brânză la Chișinău, nu a cumpărat mai nimic, dar bani nu are. „Ei, precis că ni-o furat cineva din buzunarul acesta, că aveam şi aici nişte bani…” se consola ea singura, deşi ştia că nimeni nu-i furase, de fapt, nimic. Dar era atât de tristă şi necăjită, că gândul unui posibil furt din buzunar i-ar fi fost mai prietenos, poate, decât ideea că munca ei de –o săptămâna cărată la Chişinău nu-i poate permite să-şi cumpere tot ce-şi plănuise ea. Cred că asemenea femei sunt prin toate autobuzele.
Sâmbătă am participat la o emisiune radio. Un radioascultător ne-a tot întrebat înfuriat, pe bună dreptate, de ce orice politician se declară că el este Moldova. Or, „dacă ei sunt Moldova, să se mai plimbe un pic prin această ţară şi să mai afle ce pune lumea în ceaun sau cum se merge la prăşit cu sapa în spate la 70 de ani”.
Duminică o vecină se plângea mamei că anul acesta i s-o dus de râpă tepliţa. Nu a avut timp suficient să o îngrijească şi nici bani de cleioancă nu a reuşit să facă rost, pentru că au cam mâncat brânză iarna asta şi nu au fost cu vânzare să strângă bani. Dar fără cleioancă, ştiţi bine, tepliţă nu faci.
Mama ne-a avertizat şi ea că anul acesta nu vom avea cireşe, pentru că au dispărut.. albinele. Aşa crede ea. Săptămîna trecută, fiind într-o deplasare, o jurnalistă din Armenia ne povestea îngrijorată că lipsa albinelor ar putea fi o problemă tare seriosă pentru omenire. Era tare bine documentată şi foarte convingătoare.
Ah, da..în ţară avem criză politică. Să nu uităm. Oricum nu ai privi lucrurile, toţi aceşti oameni pot fi doar acuzaţi: ori că se plîng mereu, ori că nu au cultură politică şi nu înţeleg gravitatea momentului. Mă gindeam însă că, dacă măcar o singură dată cei care declanşează furtuni politice si-ar aminti si de altfel de probleme, poate şi albinele ar fi mai prietenoase cu noi.
