Am alungat spamurile. Mi-am schimbat poza de profil. Am eliminat un sondăjel drăguţ, căruia îi expirase şi termenul, şi actualitatea. Mi-am scuturat puţin supărările şi am decis să revin. Supărarile - da, dar să nu credeţi că au dispărut amărăciunea, deşertăciunea şi sentimentul că uneori mă expun în van pe acest blog. E duminică, o duminică în care nici iarba nu creşte, nici vântul nu suflă, iar timpul este o pacoste. Simţi că trece şi tu nu faci nimic important. Eh, de-aş fi avut blog, mi-am zis, cel puţin scriam ceva, dar aşa trebuie să omor aiurea aceste clipe. Şi cum nu aveam chef de lectură, am avut chef de scriitură. În aceste condiţii, decizia revenirii pare a fi un impuls de moment. Nu e chiar aşa. În ultimul timp m-am mai gândit mult la asta.
-
În fine. Acesta este un post oarecum introductiv. S-a cam aşternut praful pe icişea. Trebuie să curăţ pânza de păianjen, să alung gândacii care au năvălit ca tătarii, să mă acomodez. Apoi trebuie să stabilesc din start câteva lucruri. Ţineţi minte: promit să revin. Nu promit să scriu în fiecare zi. Nu promit să răspund la toate mârlăniile, tâmpeniile care vor polua forumul articolelor mele. Chestii superurâte şi supermârlănoase vor fi şterse fără urmă de apel. La urma urmei este blogul meu. Proprietatea mea. Deşi este deschisă publicului, fac ce vreau cu ea şi primesc pe cine vreau. Nu-i aşa? Acestea fiind spuse, poehali, cum zisă Gagarin când racheta sa vuia de să se spargă şi se avântă în cosmos.