despre “bariere” – cu exemple :)

Aseara am avut o discutie placuta despre blogul meu. Cu oameni care’l citesc (ei exista ) si cu care am discutat fata in fata despre teme comune de pe blog, din viata noastra, din ce a trecut, din ce o sa vina … Cred ca le place (ori vedeau ceainicul fiebinte dintre noi si nu se riscau sa lase alta impresie ).
Continuam tema cu barierele, factorii externi care nu ne lasa sa facem ce vrem, cum vrem.
De exemplu, ieri: la 18.30 trebuia sa ne intalnim, mai multi, ca sa facem filmarea din Bucuresti pentru “Pasapoartele Albastre”. Mai intai, ne-am intalnit luni sa stabilim detalii. S-au dezvoltat scenarii, s-au ciocnit pahare si culturi ). Bun.
Stabilit: miercuri 18.30 filmam. Vine cine vrea si poate. Dansam cum putem si vrem.
Si aici incep “factorii externi”: “Da’ daca vine politia?”, “Da’ precis nu ne trebuie autorizatie?”, “Da’ cu ce o sa filmam?”. Dupa care au inceput cu ploaia: “Astia (cine sunt astia – nimeni nu stie si noi suntem un fel de astia ) – au zis ca vine o furtuna de nu s-a mai vazut in Bucuresti.” “Ne mai intalnim daca ploua?” etc etc. Imi venea sa-mi iau cu mine si asigurarea de viata, jur , la cat de nesiguri si tristi erau participantii voluntari.
Aproape toti au folosit tot felul de “factori externi”. Puteam anula, puteam amana, dar pana la urma, nu mai stiu cine a insistat si ne-am intalnit.
La jumatatea ceaiului, berii, melodiei, ne-am ridicat de la masa si ne-am dus in fata Casei Poporului. Noi filmam azi sau ce ? Cu un pic de lumina, cu un pic de ploaie, cu fulgere, cu farurile aprinse, cu coregrafie improvizata, cu rasturnaturi de situatii .
A fost superb. O experienta noua, pe care fiecare vroia s-o amane. Da, o fi frica de “altceva”, banuiala, teama de penibil. Sa amanam inca o luna, ca mai slabesc 3 kile, imi iau camasa noua, ma tund, poate scap, poate vine si Vasea, o sa fiu bronzat, o sa fiu mai fortos, o sa fiu mai vesela, o sa fie altceva …
Dar daca ignori “factorii externi” – ploaia, “lipsa timpului”, “noblesse’ul” etc etc … ai sanse foarte mari sa te distrezi la cote maxime, cu niste oameni pe care’i vezi prima data. Eu nici nu mi-am imaginat ca pot sa topai (in conditiile in care ziua m-am invoit si am plecat acasa, pentru ca nu ma simteam chiar zina ) in fata unei institutii publice, cu un pasaport albastru in dinti in fata unei camere de fotografiat .
Evident, after-party-ul este cel mai gustos, de asta si merita sa misti barierele mai jos, ca sa lasi loc pentru cat mai multe sanse.
Despre alte “piedici”, in exemple.
“Hai cu mine la Mall. Nu vreau. Da hai. Nu, punct.”
Refuzand pe cineva (nu un om lesinat pe jos sau un copil pierdut de parinti), practic iti salvezi relatia cu acel om. Un lucru facut in sila, din datorie, “ca sa mearga si el cu mine la Mall data viitoare” – este distrugator.
Nu zic sa ne transformam in egoisti si nesimtiti. Doar sa nu ne fie rusine sa refuzam sa facem un lucru, daca acesta ne creeaza o stare de disconfort sau neplacere.
Daca te enerveaza colegul de birou ca tzocaie pe tastatura – ii spui odata si nu aduni luni in sir frustrari inutile.
Daca vrei sa ai prieteni “naspa”, pe care nu-i plac parintii tai – ‘Nainte . E alegerea ta, timpul tau, viata ta. Evident, e pacat ca nu te poti imprieteni cu fata sefului tatalui tau … dar nu suntem intr-un scenariu de film .
Vrei sambata sa stai acasa? Stai acasa. Nu minti ca ti s-a blocat usa, ti-au murit toti si te-ai taiat de-a lungul sirii spinarii. Da explicatia cinstita – azi vrei sa fii al tau, si ramai acasa. In pantaloni scurti, sa urmaresti o minge pe un teren, in loc sa stai in camasuta si pantofi intr’un bar afumat.
Nu va mai scuzati, nu va mai justificati, nu va mai temeti. In primul rand – nimeni nu o sa observe complexul vostru, pentru ca fiecare are un set bine delimitat de complexe proprii, in al doilea rand – de cele mai multe ori pe nimeni nu intereseaza scuza voastra temeinic elaborata si in ultimul rand – nu sunteti dator, nici moral, nici juridic, nici etic, nici poetic – sa dati explicatii nimanui.
Simti ca vrei sa dansezi cu pasaportul albastru in dinti in fata Casei Poprului – du-te si danseaza. Nu te aresteaza nimeni, noi am verificat .