Aparent paradoxal, numeroasele scrieri memorialistice apărute în număr mare în Moldova epocii de tranziţie contribuie nu doar la cunoaşterea trecutului ţarist, interbelic sau sovietic pe care-l vizează direct, ci şi la înţelegerea istoriei recente, a mizelor şi a mecanismelor societăţii moldoveneşti de după 1989. Există întotdeauna o legătură evidentă între conţinutul amintirilor, felul în care este rememorat trecutul şi momentul scrierii şi publicării textului memorialistic. Orice evocare istorică este susceptibilă de a fi interpretată şi utilizată în scop politic, tot aşa cum şi memoria colectivă poate fi instrumentalizată şi orientată de către diferitele forţe politice. Acest lucru face ca naraţiunea autobiografică să fie un gen sensibil la impactul circumstanţelor politice şi sociale în care are loc procesul de reamintire. Extrem de bogate în semnificaţii şi date referitoare la istoria Moldovei, memoriile suscită meditaţii şi analize din cele mai variate. Un eventual observator al corelaţiilor dintre contextul în care au apărut scrierile memorialistice şi conţinutul lor ar fi tentat să-şi caute uneltele de gândire în cele mai diferite domenii ale cunoaşterii: sociologie, istorie, psihanaliză, ştiinţe politice. Majoritatea reflecţiilor provocate de lectura scrierilor memorialistice pornesc de la natura lor contradictorie; fiecare categorie de texte (more…)