Spre Moldova 2020

A venit momentul să mă bucur. Nu sunt sigură că toată lumea a prins ideea DE CE. Așa că hai să vedem motivul.

Moldova vrea să ajungă în 2020. Cu o creștere economică durabilă și mai puțini săraci. Dacă nu vor fi deloc, și mai bine. Chiar n-o să mai conteze dacă se mai ceartă guvernanții 9 ani de zile. Ideile odată lansate se vor transpune în realitate, că miza e mult prea mare. Deși tare sper să-și găsească și ei odată liniștea și să ne dea și nouă un moment de respiro.

Păcat că așa știri rămân doar pe gov.md. Nu e o știre șocantă, nu e un scandal, ci doar un compromis al alianței vizavi de ceea ce are de făcut în următorul deceniu. Dacă nu-i va roade viermele interminabilelor reglări de conturi.

Dar hai să privim dincolo de analizele sofisticate care au stat la baza priorităților noului document național de planificare strategică și să găsim logica simplă din spatele lor. Se doresc chestiuni elementare, știute, dar care puse laolaltă, fac lucrurile să se miște spre bine.

Se va îmbunătăți calitatea educației și se vor modela absolvenți buni-bunuți pentru joburile pe care le generează economia țării. Joburile vor apărea în urma eliminării barierelor în funcționarea businessului și instituirii unor reguli clare și previzibile pentru mediul de afaceri. Dacă le mai dai și bani mai ieftini, e perfect. Și asta parcă se vrea. Mai mulți oameni angajați vor fi în măsură mai mare să asigure pensiile și să evite clacarea pronosticată a fondului de asigurări sociale. Unde mai pui că statul va dori să facă reformele în domeniu, să majoreze sau cel puțin să uniformizeze vârsta de pensionare la femei și bărbați, să treacă de la sistemul redistributiv la cel cumulativ. Pentru a nu risipi bani se vor face reforme în sistemul energetic. Asigurarea securtății energetice a țării prin diversificarea surselor de import și producere a energiei și eficientizarea consumului vor genera economii care, de ce să nu fie investite în drumuri? Bune, sigure și pentru toți. Pentru cei care trebuie să ajungă la școli și spitale și pentru cei care cândva ocoleau țara cu șosele găunoase în drum spre statele vecine, unde preferau să facă business. Unde mai pui că și în justiție vor face puțină ordine, că Femida a cam obosit să țină balanța de una singură. Ambițios, dar cum altfel?

Șapte priorități, în multitudinea de angajamente ale Guvernului. Puține? Multe? Da contează? Și ce dacă vor fi trei sau cinci? Dar douăsprezece sau douăzeci? Numărul chiar e derizoriu. Mai ales că Programul Guvernului are de toate și pentru toți. Să fie sănătoși să-l ducă până la capăt.

Dar hai să revenim la ”Moldova 2020”. Deja în ghilimele căci asta pare să fie denumirea agreată a noului document. Așadar, ceea ce e important, e ca Guvernul să nu deraieze de la traseu. Donatorii să nu uite că au insistat pe așa document. Și cum să nu insiste, dacă în pădurea de documente și politici, trebuie să fie evidențiate prioritățile și plus, pentru asta ne mai dau și bani în condiții concesionale. Iar noi, cei de jos, nu trebuie să uităm că am avut ocazia să ne pronunțăm asupra lui (și vom vedea de curând că opinia noastră este mai mult decât așteptată) și că acum putem pune temelia pentru schimbare. A paradigmei creșterii economice. A imaginii țării. A noastre. Spre bine. Doar nu putem rata și a treia oară.