Această fiinţă adorabilă, care sărmana a îndurat atîtea dar a iertat şi mai multe…
Pentru că datorită ei sunt în viaţă, iar cînd zic asta nu mă refer doar la naştere…Pentru că am încredere deplină în tot ce spune, indiferent dacă la moment mi se pare absurd…pentru că am ajuns la o vîrstă la care deja ea începe să asculte sfaturi de ale mele… Pentru că avem o legatură indestructibilă, pentru că numai pe umărul ei pot să plîng şi ştiu că mîngîierea ei o să mă aline …
In faţa ei, plec capul şi mi-e ruşine de greşelile negîndite, dar pe care ea le-a trecut cu vederea, doar pentru că sunt copilul ei…
“Copilaşul mamei, puişorul mamei cel mai scump”… cuvinte venite dintr-un suflet ce a luptat atît de mult, încît mi-e aproape imposibil sî nu îi urmez caracterul puternic…
Pentru că în acest moment, cînd mă aflu in faţa unui nou drum apreciez tot ce am dobîndit de la ea, şi toate învăţămintele pe care mi le-a oferit…
Pentru că o iubesc, şi mi-e greu dacă o văd suferind, plîngînd sau făcîndu-şi griji…
Pentru că, la fel ca orice mamă îşi iubeşte copiii mai presus de orice, iar pentru asta merită tot respectul din lume!
