De ce să fii ateu: învierea lui Isus

Nu știu dacă e apologet dar Michael Horton a făcut o treabă extraordinară în a explica istoricitatea învierii lui Isus și logica în a crede mai degrabă că Isus a înviat decât a crede că nu a fost așa. Aici puteți citi un rezumat al ideilor sale.

Unii spun că pot accepta creștinismul cu excepția învierii dar întrebarea este aceasta: dacă Isus a înviat din morți atunci trebuie să accepți tot ce a zis dar dacă nu a înviat de ce te mai îngrijorezi pentru ce a spus?

[1] Suntem deseori „puși la colț” de necredincioși pentru a explica învierea lui Isus. Problema însă poate fi pusă și altfel. Necredincioșii trebuie să vină cu explicații alternative pentru nașterea bisericii.

[2] Mulți pretind că învierea lui Isus a fost o poveste fabricată mai târziu de apostolul Pavel. Însă Pavel cheamă pe oricine se îndoiește de învierea lui Isus să vorbească cu martorii. Pavel nu putea provoca pe cineva cu așa ceva dacă nu existau martori.

[3] Pavel susține că este credincios mărturiei care i s-a dat. Studii antropologice recente arată clar că există o distincție clară în culturile antice în transmiterea unor povești fictive sau a unor evenimente istorice reale. Evenimentele istorice nu puteau fi alterate sau schimbate.

[4] Înregistrările Evangheliilor nu sunt prefabricații. Toate Evangheliile arată că primii martori ai învierii au fost femei. Nu era un avantaj pentru biserică ca să spună că ele au fost primii martori fiindcă mărturia lor nu era admisă ca o evidență la judecată. Singura explicație pentru care evangheliștii le-au prezentat pe ele ca și primi martori este pentru că exact așa a fost.

[5] Mormântul gol și întâlnirile cu Isus sunt dovezi istorice sigure când realizezi că trebuiesc luate împreună. Dacă era doar mormântul gol oamenii ar fi concluzionat că trupul a fost furat. Dacă existau doar martori nimeni nu i-ar fi crezut fiindcă mulți puteau spune că și-au revăzut pe cei dragi. Doar cu acestea două împreună cineva concluziona că Isus a înviat din morți.

[6] Scrisorile lui Pavel arată că credincioșii au proclamat învierea fizică a lui Isus chiar de la bun început. Mormântul trebuia să fie gol fiindcă nimeni din Ierusalim n-ar fi crezut dacă nu era așa. Mai mult, Pavel nu putea scrie într-un document public că există martori dacă nu existau într-adevăr.

[7] Pentru primii creștini învierea a fost atât de clară încât bazat pe acest adevăr nu s-au temut de Caesar și imperiul roman, de boli și de persecuți. Dacă Isus a înviat cu adevărat – El schimbă totul. Dacă nu crezi în învierea lui Isus ai dificultăți mari în a explica cum a început însăși biserica creștină.

[8] Este absolut fals să credem că pentru oamenii din vremea lui Isus era mult mai ușor să creadă în învierea lui Isus decât este pentru noi astăzi. N.T. Wright face o cercetare largă și amănunțită și arată că părerea universală a oamenilor este că învierea era imposibilă. Mai mult, în gândirea greco-romană învierea în trup era de nedorit fiindcă pentru ei salvarea era eliberarea din acest trup. Pentru evrei învierea unui singur individ în timp ce restul creației rămânea la fel era de neconceput.

[9] Unii spun că ucenicii au avut halucinații cu privire la învierea lui Isus sau că aceștia i-au furat trupul dar acest lucru presupune că în mintea ucenicilor evrei învierea învățătorului lor era imaginabilă și că  ucenicii se așteptau ca ceilalți evrei să fie deschiși la credința că un individ a înviat. Nici una dintre acestea două nu este posibilă.

[10] Au existat și alte mișcări  mesianice ale căror „mesia” au fost executați dar în nici un caz nu găsim urmașii dezamăgiți declarând că eroul lor a înviat. Erau convinși că învierea nu era un eveniment privat. Dacă eroul era executat revoluționarii aveau două opțiuni: renunțau la revoluție sau căutau alt lider. A declara că liderul original era din nou viu nu era o opțiune decât dacă, desigur, acesta chiar era viu.

[11] Noua comunitate creștină a adoptat un set de credințe care erau noi și de necrezut până la acea vreme. Ei credeau că învierea viitoare a început în Isus, că Isus are un trup transformat care poate trece prin ziduri și poate fi hrănit, etc. Aceste idei erau unice și noi iar o schimbare de gândire atât de masivă se întâmpla în viața unui grup pe o perioadă de ani de zile. În schimb, punctul de vedere creștin cu privire la înviere s-a răspândit masiv imediat după moartea lui Isus.

Ucenicii nu spuneau ce au dezbătut și discutat ci ceea ce au văzut. O astfel de mișcare nu putea avea loc până când nu existau mulți evrei care aveau întâlniri inexplicabile plauzibile și repetate cu Hristos.

[12] Cum puteau un grup de evrei din secolul I să se închine unei ființe umane? Religiile orientale din acea vreme credeau că dumnezeu este o forță impersonală. Cele occidentale credeau că puteau lua înfățișarea unei ființe umane. Pentru evrei. pe de altă parte, era o blasfemie să susții că există o ființă umană care merită închinarea. Găsim totuși sute de evrei care se închină lui Hristos peste noapte.

[13] Aproape toți apostolii și liderii creștini ai primului secol au murit pentru credința lor și este greu de crezut că acest puternic tip de sacrificiu de sine ar fi făcut pentru o iluzie.

Învierea lui Hristos ar fi de dorit și pentru atei. Mesajul învierii este că această lume contează. Învierea lui Isus înseamnă că într-o lume nedreaptă, violentă și a degradării Dumnezeu nu e pregătit să tolereze asemenea lucruri ci va lucra la un plan, cu toată energia lui Dumnezeu, pentru a implementa victoria lui Isus universală.