Cartea de căpătîi a ateistului (Prezentare)

Fără îndoială, Cartea de căpătîi a ateistului, cu denumirea ei originală ”Nastol’naya kniga ateista”, editată în milioane de exemplare în Uniunea Sovietică, este cea mai tare carte în domeniu editată vreodată în lume. Aceasta trebuie să o spunem în condițiile în care în perioada cincinalului ateist al lui Hrușciov (al treilea după campaniile ateiste ale lui Lenin și Stalin), între anii 1959-1964 în Uniunea Sovietică se tipăreau, în mediu, 70 de titluri de carte de propagandă ateistă pe zi.

Nu e nevoie să prezint altfel această carte decît au prezentat-o autorii ei: ”Aveți în față cea de a noua ediție a Cărții de căpătîi a ateistului, un îndreptar destinat propagandiștilor, agitatorilor, lucrătorilor de partid și ai sovietelor, cadrelor didactice și studenților instituțiilor de învățămînt superior și mediu, tuturor celor interesați de problemele ateismului, care duc truda grea, dar nobilă, a educației ateiste” (”К читателям”).

Deoarece tata a fost propagandist al ateismului științific, cartea de față a stat la baza educației mele. A vorbi despre această carte pentru mine este un act intim, deoarece îmi răscolește amintiri legate de tatăl meu, care astăzi nu mai este. Totuși consider că doar lucrurile sincere își au rostul în comunicarea dintre oameni și poate că un comentariu născut dintr-o experiență nemijlocită a ateismului, așa cum a fost cazul meu, va face o discuție despre credință dacă nu mai convingătoare, poate cel puțin mai captivantă, deoarece replica mea dată ateismului nu se vrea a fi una sistematică și exhaustivă, pentru că m-ar plictisi mai întîi de toate pe mine, ci se vrea a fi o zbatere spre normalitate, o descătușare de clișeele propagandei ateismului comunist care, din nefericire, are stăpînire și astăzi asupra unui număr însemnat de oameni.

Cu voie sau fără voie, mulți dintre contemporanii mei vorbesc în termenii așa-zisului ateism științific, întemeindu-și concepțiile pe documentare televizate propuse de Discovery sau National Geographic, care pentru mine sînt atît de familiare, deloc revoluționare, deoarece am crescut pe ele, grație ateismului total al statului sovietic. Tocmai de aceea o discuție despre Cartea de căpătîi a ateistului, în care îmi propun să analizez sloganele principale ale propagandei ateiste sovietice, este mai mult decît actuală, poate chiar o temă de viitor, deoarece societatea în care am pășit pare să se întemeieze din ce în ce mai mult pe aceleași lozinci ca și URSS.

Poate că mulți dintre cititori vor fi dezamăgiți să afle cît de mult viața și vederile lor, pe care le credeau libere și personale, sînt ancorate în propaganda comunistă de odinioară. Dar rostul acestei cărți este tocmai acela de a ne debarasa de prejudecăți și a începe să gîndim liber despre lume și despre noi înșine.