Marile inceputuri

Imi plac momentele de dinaintea inceputurilor. Cele cateva secunde inaintea fiecarui prim sarut. Prima noapte intr-o casa noua. Prima adiere de vant, “vestitorul de furtuni”. Momentul cand fluiera nu stiu cine si scara trenului se ridica si peronul incet incet se indeparteaza de geamul de care ti-ai lipit nasul. Momentul dinaintea deschiderii usii, cand inima bate repede repede si toate moleculele de aer se opresc in loc.
Momentul dinaintea intalnirii Lui. Nou, mirosind a ambalaj de hartie colorata. Mirosind a foc de toamna, a zapada noua, a toporasi si nisip purtat de vant. Il vezi – pe un pod, peste un rau, aproape de tine, dar nu-i vezi fata. Nici nu stii daca-l cunosti sau nu. Il simti. Mirosind a adevar si a proaspat. Si te simti de parca plutesti cu el, de-o viata, pe un lac cu flori de nuferi.
Tare-mi plac momentele de dinaintea marilor inceputuri !!!