copii divorțați
eu mai recent în cadrul unei discuții am ajuns la o concluzie: să divorțezi în esență nu e o catastrofă globală,dacă tu și persoana cu care cândva ați decis să împărțiți o viață în momentul X realizați că deja nu mai e ce a fost, care e jalea de a rupe tot?
Ana a scris mai mult la subiect
dar mereu-mereu făceam precizarea: dacă în răstimpul dintre căsătorie și X au apărut copii atunci fii bun și încearcă din răsputeri să construiești
recent un copil și apoi un om matur m-au făcut să îmi schimb opinia
mi-am adus aminte jucându-mă cu o minune de 5 ani că ei înțeleg deja destul de mult, mult mai mult decât noi tinedem să credem că ei înțeleg
omul matur mi-a zis că în esență e mai nesănătos pentru copii să trăiască într-un cuplu în care nu este nici dragoste, nici dorință
și se vede că totul se face "pentru că nu putem să ne despărțim copii"
tot acolo am revenit la: copii de 5 ani înțeleg și văd mult mai multe decât noi credem
evident să nu divorțezi, iar pentru asta trebuie să fie efort mult
dragostea e un fel de piatră mare, care o cari în vârfrul muntelui infinint, în momentul când 1 din 2 se relaxează un pic, piatra vine peste al 2-lea, îl strivește și nici unul nu mai are ce căra
să rupi totul doare
dar doare și să târâi o durere
îndemnul rămâne mereu același: deciziile trebuiesc luate la început pentru tine apoi pentru alții
Sursa
2011-07-11 00:01:00