De ce nu e bun bilingvismul în Moldova

Citisem azi articolul unui blogger despre bilingvism şi pentru că am multe de spus, înlocuiesc comentariul cu acest articol. Voi incerca să aduc câteva argumente mai practice de ce nu e bun bilingvismul în Republica Moldova sau cel puţin de ce nu trebuie incurajat, fiind totuşi de părere că e bine să cunoşti cît mai multe limbi.
Spre deosebire de Alexandru eu nu m-am mândrit niciodată că îmi vine pe limbă “skaf” în loc de “dulap”, sau că trăiesc întru-un mediu în care limba română este batjocorită în fiecare propoziţie, involuntar, chiar şi de mine. Autorul a luat în calcul doar starea şi avantajele proprii fară a gindi mai larg prin ce daunează bilingvismul şi care sunt consecinţele acestuia. Evident că vecinii noştri de peste prut continue să râdă când ne văd că amestecăm 2 limbi care cică formează una, vorbind ca nişte ciobani care ştiu doar să plimbe oile. De fapt nu-mi place nici mie “ciciitul” lor dar asta e altă problemă. Deci efectul “turmei” moldoveneşti nu merită descris, totuşi îl putem explica simplu, prin nişte cifre frumoase ciştigate la alegeri de o formaţiune a inculţilor şi “bilingviştilor”.

Deci pentru ăştea care vor sa adauge înca o limbă în CV şi să zică “wăi, eu o ştiu pi asta la fel ca pi prima”, atunci foială, începeţi chiar acum. Nu e vorba de naţionalism, şi nici de rusofobie (evident că articolul meu se referă la limba rusă), e vorba de o situaţie pe care o putem schimba, probabil, pentru prima dată în istoria poporului ăstuia păcătos. “Wăi da şini sîntem noi sî ni gîndim la istorie, cui treb asta? Da nie şî aşă nii ghini”.
Ok, hai s-o luam mai moale. Să presupunem că eu sunt prea mare patriot şi nu am de gând să cedez niciodată în aşa situaţii, ba din contra, continui să lupt pe acest teren, departe de unionism, România Mare, Ghimpu şi restul. Vă dau un caz concret în care m-am pomenit acum o săptămână. Deci prima zi de practică la Moldelecom, sediul central, instituţie a statului. Un domn ne citeşte regulele de bază ale companiei şi protecţia muncii. 18 studenţi dintre care 4 ruşi şi 14 moldoveni. În ce limbă credeţi că se vorbea…? Sunt sigur că aţi ghicit! Ăsta e rezultatul “muncii” celor care încurajează bilingvismul în Moldova. Deci repet e vorba de respect faţă de noi înşine. Eu personal mă voi ocupa în continuare de educarea anumitor cetăţeni ai Republicii Moldova.

Deci e vorba de limbă, instrumentul de bază al fiecărei naţiuni! Aşa că chiar dacă la moment,involuntar, amestecăm “skaful, stenka, canapeauna şi morozilka friginerului”, măcar să ne dorim, la faza iniţială, să scăpăm de acest limbaj care ne-a intrat în sânge. Atâta timp cît vom împinge la limite bilingvismul, ne vom pomeni în situaţii în care funcţionarii publici ne vor vorbin în rusă, iar tinerii ruşi vor fi stimulaţi şi mai mult să nu vorbească limba română. Repet, această situaţie nu poate fi ignorată, iar avanteje de genul “cunosc încă o limbă” sunt pur personale şi egoiste.
Vă mulţumesc că aţi ajuns la finele acestui articol, chiar dacă vă era bine cunoscută situaţia.

Am mai scris şi despre:
Până unde poate ajunge nesimţirea ruşilor din Moldova
Încă un motiv să nu iubesc ruşii (din Moldova)
Cer adoptarea legii cu privire la patriotism
(video) Ruşii despre români în interesul RM