„Produse alterate” în meniul zilnic al Chişinăului

Pentru CAPITALA.MD

Calitatea produselor sau securitatea alimentară absentează de pe agenda discuţiilor publice, deşi carenţele lor afectează serios sănătatea populaţiei capitalei. Puterea de cumpărare a cetăţenilor variază, unii alegând să frecventeze piaţa centrală, iar alţii sunt dependenţi de produsele, încărcate pe rafturile supermarketurilor. Necesităţile de saturaţie alimentară a publicului depinde de politica preţurilor, dar şi de accesibilitatea produselor, fapt ce produce segmentarea consumatorilor în „adepţi ai pieţelor ieftine” şi „clienţi ai supermarketurilor abundente”.

Cultura alimentară moderată, lipsa de exigenţă şi de precauţie faţă de calitatea produselor,  caracterizează însă ambele categorii.  Este cunoscut faptul că starea produselor alimentare găsite la pieţele orăşeneşti nu se conformează, nici plenar, nici parţial, standardelor sanitare, dar cererea continuă şi crescândă a populaţiei cu venit modest reduce la tăcere demersul despre „salubrizarea” şi reorganizarea radicală a pieţelor. Administraţia publică nu riscă să meargă la acest pas, deoarece ar avea o încărcătură politică majoră, fiind comparabil cu un „act de sinucidere politică”. Totuşi, pieţele sunt vizate ca „zonă de interes vital” pentru potenţialii alegători, numeroşi, reactivi şi predispuşi spre manipulare. De aceea, chiar dacă la nivel central se discută despre importanţa securităţii alimentare pentru implementarea standardelor europene, autorităţile evită mai departe să înceapă „reamenajarea” pieţelor din raţionamente electorale.

În comparaţie cu aceasta, situaţia în supermarketuri trebuie să fie mai clară, pentru că permite o intervenţie mai robustă a autorităţilor de profil, indiferent de confortul contextului politic. Din păcate, uneori anume în magazinele gigantice pot fi achiziţionate produse periculoase pentru sănătatea consumatorului. Sursa ameninţărilor se trage tocmai de la compartimentele „culinare”, unde produsele alterate sau cele aflate la limita termenului de expirare, se transformă în salate şi alte bucate, propuse zi de zi spre consumul larg. Cunoscătorii evită să delecteze produsele afişate în unul din cele mai periculoase compartimente ale supermarketurile capitalei.

Modalitatea şi ingredientele „bucatelor” din produse perimate le sunt cunoscute angajaţilor, care evită să le consume, dar nu cumpărătorilor neatenţi şi neinformaţi. „Intoxicările” şi dereglările de sănătate acuzate de consumatori ca urmare a contactului cu „unitatea culinară” rămân însă în afara atenţiei publice. Din motive necunoscute, dar aceste supermarketuri continuă să pună în vitrină asemenea produse, angajatorii păstrează tăcerea pentru propria siguranţă, iar autorităţile nu depistează nicidecum  devieri de la normele sanitare.

Pentru a reduce riscul legat de calitatea produselor trebuie să există o transparenţă a procesului de control din partea inspecţiilor sanitare asupra supermarketurilor. Dar fără o informarea şi educarea a persoanelor cu privire la drepturilor consumatorilor este improbabilă schimbarea situaţiei. Lipseşte însă o voinţă şi un interes real din partea autorităţilor, care spre deosebire de consumatorii ordinari ocolesc în cunoştinţă de cauză „unităţilor culinare”.

Axate pe realizarea dezideratului european, autorităţile depun eforturi pentru a livra produse de calitate consumatorilor europeni, dar trec cu vederea sursele de insecuritate alimentară pentru propria populaţie, inclusiv cea care populează principala „fortăreaţă” din ţară.