Despre formarea majorității în consiliile raionale sau ”dragoste cu forța nu se face”

Urmăresc destul de atent disputele apărute în legătură cu așa-zisa necesitate de formare a AIE în consiliile raionale. Eu nu sunt disperat nici ca aceste alianțe să fie formate și la fel de indiferent sunt și în cazul în care anumite partide vor forma altfel de coaliții. Exemplele Râșcani și Nisporeni sunt grăitoare în acest sens. La Râșcani PCRM a votat pentru alegerea unui PLDM-ist la șefie raionului, iar la Nisporeni, comuniștii au votat pentru un democrat. Toate bune și frumoase. La Nisporeni nu a fost nicio revoluție, nicio calamitate naturală. Nici la Râșcani nu s-au atestat mișcări de stradă sau vreo ploaie cu grindină. Ba din contra, viața acestor două raioane merge înainte. Și merge într-un ritm mult mai rapid decât în celelalte 24 de raioane unde cei din AIE nu pot încă să-și împartă funcțiile, deoarece atât la Râșcani cât și la Nisporeni lucrurile pot fi puse deja în mișcarea, iar consiliile raionale sunt funcționale.

Am impresia că toată această tevatură pentru formarea unor consilii raionale AIE nu este decât o modalitate de șantaj venită din partea PD-ului și a PL-ului către PLDM. Toată lumea își amintește cum au pactizat Ghimpu și Plahotniuc în decembrie 2010, obținând prin șantaj de la Filat aproape tot ce și-au dorit.

Situația de acum e destul de asemănătoare cu cea din decembrie. Ghimpu și Lupu țipă toată ziua pe la tv că e imperativ necesar ca în raioane să se formeze consilii AIE, acuzând totodată PLDM-ul că nu și-ar dori acest lucru. Nu știu dacă liberal-democrații din teritoriu își doresc sau nu să formeze la nivel de consiliu raional o coaliție AIE, dar sunt sigur că nu trebuie nimeni să-i oblige pe acei oameni să facă așa cum li se dictează de la centru. Iar cazul Nisporeni este unul grăitor în acest sens. Le-a dictat ”democraților” de la Nisporeni Plahotniuc să facă alianță cu PCRM? Nu știu și nici nu mă interesează. Important e că acolo s-a făcut o majoritate de 17 consilieri dintre PCRM și PD, în detrimentul uneia de 30, cu participarea PD, PL și PLDM.

Și chiar dacă am presupune că într-adevăr, e foarte important ca și în raioane să fie formate majorități așa-zise democratice nu putem să nu ne întrebăm cu ce costuri poate fi făcut acest lucru? Cu același preț ca și la Centru? Când Plahotniuc, cu largul concurs al lui Ghimpu a obținut toate structurile pe care și le dorea?

De ce să se forțeze lucrurile în raioane, iar cei de acolo să fie impuși să facă dragoste cu forța, cum s-a întâmplat și la Chișinău cu AIE 2? Deoarece astăzi cu toții suntem martori la ce a dus această dragoste cu forța: Plahotniuc controlează cam tot ce aduce profit în această țară, iar Filat face și el tot posibilul să mai ciugulească ceva. Disputele și certurile ca la ușa cortului sunt și ele consecință a acelei pactizări din decembrie 2010. Pactizare în care nu s-a ținut deloc cont de interesul cetățeanului, în capul mesei punându-se interesele financiare ale unor oligarhi.

Sigur, situația din raioane este la o scară mică. Dar fiți convinși că și în raioane există plahotniuci locali, care scurg de sânge bieții cetățeni. Atunci ce să facem? Să le permitem acestor mici plahotniuci să preia Puterea doar pentru că așa se dictează de la Centru?

În raioanele din Moldova fiecare se cunoaște cu fiecare. Și sunt sigur că acolo coloratura politică, de cele mai multe ori, contează mult mai puțin decât aici, la Chișinău. Și e cu atât mai mult pentru binele cetățeanului să nu se țină cont de cum se dictează de la Centru, pentru că astfel riscăm să pățim cum a fost între 2001 și 2009, ba chiar și după, când cei ce se aflau la guvernare alocau fonduri doar în raioanele unde majoritatea le aparținea.