“Temă pentru acasă”

Da, nu am scris de mult timp în categoria “Biblioteca mea” şi nu pentru că nu citesc nimic, dar din veşnica lipsă de timp, pregătiri de examen, susţineri de examen, aşteptarea rezultatelor, odihna binemeritată…

În luna mai, aşa cum mi-am şi promis, am citit dintr-o răsuflare cartea “Temă pentru acasă” de Nicolae Dabija. Am fost într-atît de captivată de tema tratată în acest roman (protagoniştii sunt inchişi în lagăre de muncă, unul din ele era numit “Lagărul morţii”), încît nu am putut suporta pereţii închişi ai casei şi am evadat in curte, pe scrînciob, pîna copiii jucăuşi nu m-au dat jos de acolo Colţul de natură m-a făcut să mă simt liberă în tot sensul cuvîntului, împreună cu personajele principale cînd evadau din lagăre şi diferită atunci cînd erau din nou prinşi şi întorşi cu forţa.

Nicolae Dabija

Despre acest roman s-au relatat foarte multe, încît fiecare firicel de frază, din roman, a fost comentat şi  analizat cu perspicacitate. A fost organizat un soi de flasmob în ale cititului. Acest proiect a fost numit  Chişinăul citeşte o carte.
Drama deportaţilor nu are margini. Protagoniştii sunt puşi la încercare de către cele mai virile, groaznice şi invincibile situaţii ale acelor timpuri.
Vă recomand să citiţi această carte, deoarece este o epopee a literaturii autohtone.  Nu sunt persoana care preferă să citească despre război sau istorie, însă acest roman e o excepţie adevărată. E romanul care poartă cele mai fine subiecte ale supravieţuirii omului, ale rîvnei sociale, ale credinţei şi desigur ale demnităţii. Spre sfîrşitul lecturii, am încercat să raspund la întrebarea pusă de către autor “A fi om în viață e o artă sau un destin?” şi am înţeles că e una pur şi simplu retorică…