Pentru ca nu mai sunt copil si nu astept vara, ca sa am vacanta, nu o mai simt cum ar trebui. Aer conditionat, ochii fixati in monitor, minivacante rupte dintr-un sir de zile incarcate, luate pentru rezolvarea problemelor adminsitrative, mai degraba. Asta este maturitatea: alergam, sa facem, sa ajungem. Poate la pensie mai prindem 3 luni intregi legate, de vacanta adevarata 
.
Si daca tot ma pocnesc momente de nostalgie si-n fata ochilor ii tot vad pe ai mei tineri, facand dulceata, culegand fructe, umpland bacul baii de vara, stropind ardeii, strangand gandacii de colorado, facand varzare, stand dupa casa, la masa, toti, odihniti, veseli, galagiosi, dragi… am zis sa aduc un pic de vara in bucataria mea de la etajul 9 . Oricum, mi-e foarte straniu cum s-au transformat momentele diferite ale fructelor si legumelor intr-un lung sezon cu de toate pentru toti.
Asa ca, ieri am pus castraveti la marinat, si-n casa miroase a marar uscat, usturoi, telina si moare de “pepeni”, care deja si-au schimbat culoarea si arata foarte vesel printre morcovi si rondelele de ceapa.
Coc vinete si ardei, ca sa fac celebrii “chiperi prajiti” cu tocanita de rosii si salata de vinete cu ceapa.
Am pus la fiert porumb. Daca nu ar trebui sa ies la o plimbare, as face si un compot cu visine, abricoase si piersice, aromate, exact ca’n copacul de langa gardul cu vecinul-farmacistul.
Si e si vremea harbujilor si a zamosilor. Tot acum .
Nu o sa mai usuc samburii de harbuji sa-i folosesc la nu stiu ce lucrari surealiste , nu o sa sparg samburii de abricoase, sa le mananc miezul, nu o sa ma-mi vina nimeni din cartier, dupa miros, in vizita, dar eu o sa ma simt un pic ca’ntr’o vacanta de vara.
Se poate si la etajul 9 .
