Cămara ascunșilor

Lumea zice că-i Andrei Astvațaturov este un Woody Allen de format (deformat) sovietic. Mie mi se pare că vorbește mai rar totuși. Mai rar și mai domol cum și-i stă bine unui piterburghez. Dar e la fel de nevrotic. Io zic că-i Jerry Seinfeld sovietic. E aproape la fel de egocentrist.

„Skunskamera” (camera sconcșilor) este o carte despre nimic. Era bine dacă rămânea despre nimic. Era bine dacă era un blog. În momentul în care a început să schițeze un sens a deraiat. Dar e foarte amuzantă oricum…

Ba nu. Astvațaturov nu e Jerry Seinfeld. Prea filozof. Iată câteva idei creionate în grabă:

1.

Lumea e un interogatoriu non-stop. 24/24. De la grădi și până la contractul matrimonial nu facem decât să punem întrebări și să dăm socoteala. Cine a spart vaza de cristal? Cine a spus „Miau”? Cine a promis să se limiteze la două berici? Cine a zis că se lasă de fumat? Cine-a spus că graiuri felurite ne dezbină? Nu-i adevărat.

2.

„Viața e lanț continuu de metamorfoze amăgitoare și mișcarea interminabilă în toate direcțiile concomitent. Și nu e un sac de legături cauzale.” Cred că are dreptate. Niciodată nu știi de unde sare iepurele. Niciodată nu știi când melcul face „țuști!” în tufiș. Noi ne facem planuri, iar zeii râd de nu mai pot.  „Viața nu-i o săgeată, nu e drumul din A în B. Viața din carte tre să fie ca un strugure de poamă, vas al tăcerii care conține melodiile antice. Ca să poți gusta bobiță după bobiță. Unele vor fi coapte și mustoase. Altele vor fi aprig de verzi. Altele vor fi răscoapte și atinse de putrefacție. Cele din urmă vor fi într-atât de amare, încât vei face bine să le scuipi imediat ca să nu-ți otrăvești stomacul. Însă, în felul acesta vei auzi veritabila melodie a exploziei și nu ticăitul banal al ceasului.”

3.

Se întâmplă ca prin grădinițe „îngerașii” să-și arate unii altora fundulețele și cocoșeii. Majoritatea din cei care au făcut-o nu se pot debarasa de acest exhibiționism infantil nici când ajung să fie ninși în plete. Îți place BMW-ul meu? Nu ți-am povestit despre călătoria mea la Paris? Ce zici de ultimul meu iPad, ți l-am arătat? Același lucru.

…

Ei, cred că-i suficient pentru partea filozofică. În rest, cartea e amuzantă.