Medalion medieval
Sabia ascunsă în teaca tăcută agită sângele până la rugină. Oasele sparte nci nu au ştiut ce se va întâmpla cu sângele lor, cel care le-a încălzit zi de zi în ascunzişul cărnii. Acum că au obosit să privească în gol, visează la un corp lipsit de sânge, doar dânsele să domine în amiezile dogorâtoare. Sabia, însă, se ascute din nou, taie văzduhul cu aviditate. Scrâşnet străin de oase sparte, alt cap se desparte de corp, sânge se varsă pe câmpul de luptă... Oasele iarăşi şi-au ocupat locul ocult pe câmpia uitată. Stau toate în poziţii bizare. Sângele le-a părăsit din nou, lăsând urme arămii de rugină pe lama necruţătoare a sabiei.
Sursa
2011-06-30 20:46:00