Poate primi iertare de la Dumnezeu un om care amână pocăinţa până în clipa morţii?

Întrebare:

Am ocazia de a purta discuții cu diverse persoane de diverse națiuni și cum majoritatea sunt militari, cum de altfel am fost și eu înainte, cei mai mulți se uită după femeile puține care sunt prin baze și îşi închipuie şi exprimă diverse fantezii sexuale cu ele. Eu încerc să le explic că asta este curvie sau adulter, depinde care e însurat și care nu. Unul din ei mi-a ridicat următoarea problemă: ce se întâmplă cu el, dacă toată viața lui trăieşte în păcate de tot felul, dar în al 12-lea ceas, când se simte el slăbit, aproape de moarte, să zicem, se întoarce la credința în Dumnezeu, va primi el iertarea ori ba? Dacă da, atunci, zice el, de ce să fie cuminte și să se înfrâneze toată viața, când poate trăi după placul inimii și la final, recunoscându-și păcatele și recunoscând că Isus este Mesia, să primească iertarea și mântuirea? Ce i-aţi răspunde dumneavoastră? Vă mulțumesc anticipat și Doamne ajută!

Dumnezeu este gata să ierte pe orice om până în clipa morţii acestuia, dar felul acesta de gândire este foarte periculos şi iată de ce…

Pentru început voi da citire unei pilde spuse de Domnul Isus şi care este următoarea:

„Ţarina unui om bogat rodise mult. Şi el se gândea în sine şi zicea: „Ce voi face? Fiindcă nu mai am loc unde să-mi strâng roadele.” „Iată”, a zis el, „ce voi face: îmi voi strica grânarele şi voi zidi altele mai mari; acolo voi strânge toate roadele şi toate bunătăţile mele; şi voi zice sufletului meu: „Suflete, ai multe bunătăţi strânse pentru mulţi ani; odihneşte-te, mănâncă, bea şi înveseleşte-te!” Dar Dumnezeu i-a zis: „Nebunule! Chiar în noaptea aceasta ţi se va cere înapoi sufletul; şi lucrurile pe care le-ai pregătit ale cui vor fi?” Tot aşa este şi cu cel ce îşi adună comori pentru el, şi nu se îmbogăţeşte faţă de Dumnezeu.” (Luca 12:16-21)

Omul acesta despre care Dumnezeu spune că este un nebun, îşi făcea planuri să trăiască o viaţă lungă şi prosperă, fără nici un fel de griji, dar Dumnezeu deja hotărâse că avea să-i ia sufletul în noaptea aceea, adică în somn. Ştie prietenul tău ziua şi clipa când a hotărât Dumnezeu să-i ia sufletul înapoi? Dar dacă va fi la noapte când el va dormi? Îi pare ireal? Am cunoscut pe cineva care s-a trezit dimineaţa şi soţia era alături de el moartă. Ieri am fost la o tabără şi acolo era o fetiţă care locuia doar cu mama şi într-o dimineaţă când s-a trezit, trupul mamei ei zăcea neînsufleţit în pat alături de ea. Pentru că nu ştii când şi cum va fi clipa morţii tale, este o nebunie să amâni ziua pocăinţei.

Zici că prietenul îşi face planuri să trăiască în desfrâu cu diferite femei şi spre sfârşitul vieţii, “în al 12-lea ceas, când se va simţi slăbit”, adică când nu va mai fi în stare să întreţină relaţii sexuale şi să comită adulter, atunci să se pocăiască… Puterea şi capacitatea de a întreţine relaţii sexuale este de la Dumnezeu care a rânduit aceste relaţii să fie doar în cadrul familiei şi omul acesta ar trebui să se gândească bine şi să-şi dea seama că este foarte mare probabilitatea că într-o zi va deveni impotent şi atunci nu va mai fi în stare nici să întemeieze o familie. În Sfânta Scriptură mai este scris pentru cei care se joacă cu trăirea în desfrâu că vor geme la urmă când carnea şi trupul li se vor istovi. Bărbatul de bine şi care ştie să trăiască în ascultare de Dumnezeu îşi trăieşte fericit viaţa, se bucură de nevasta  tinereţii lui şi încheie viaţa pe acest pământ fericit şi sătul de zile.

În Epistola către Evrei, când autorul îndeamnă pe destinatari să între în Noul Legământ cu Domnul Isus Hristos le spune:

Luaţi seama, dar, fraţilor, ca niciunul dintre voi să n-aibă o inimă rea şi necredincioasă, care să vă despartă de Dumnezeul cel Viu. Ci îndemnaţi-vă unii pe alţii în fiecare zi, câtă vreme se zice: „astăzi”, pentru ca niciunul din voi să nu se împietrească prin înşelăciunea păcatului. (Evrei 3:12-13)

Gândurile pe care le are prietenul tău şi pe care ţi le-a spus scot în evidenţă pornirile unei inimi “rele şi necredincioase” şi trebuie să-i spui aceasta. Şi mai trebuie să-i spui că ziua pocăinţei este azi. Iar atunci când păcatul ne spune să amânăm pocăinţa, de fapt ne înşeală şi foloseşte amânarea omului ca să-i împietrească inima şi să i-o facă şi mai rea, şi mai necredincioasă, aşa ca să nu mai dorească nici odată să se pocăiască sau când va ajunge în clipa morţii să nu creadă că poate primi iertare de la Dumnezeu.

Dumnezeu oferă fiecărui om un număr limitat de zile a cercetării, adică zile în care Dumnezeu vine cu mesajul Său de chemare la mântuire. O astfel de zi a fost pentru coletul tău ziua când ai mers şi i-a vorbit despre mântuire.  Dumnezeu le-a oferit locuitorilor Ierusalimului multe posibilităţi să se pocăiască şi să creadă în Domnul Isus, dar ei au respins toate aceste oferte ale lui Dumnezeu. De aceea:

Când S-a apropiat de cetate şi a văzut-o, Isus a plâns pentru ea şi a zis: „Dacă ai fi cunoscut şi tu, măcar în această zi, lucrurile care puteau să-ţi dea pacea! Dar acum, ele sunt ascunse de ochii tăi. Vor veni peste tine zile, când vrăjmaşii tăi te vor înconjura cu şanţuri, te vor împresura şi te vor strânge din toate părţile: te vor face una cu pământul, pe tine şi pe copiii tăi din mijlocul tău; şi nu vor lăsa în tine piatră pe piatră, pentru că n-ai cunoscut vremea când ai fost cercetată.” (Luca 19:41-44)

Spune-i prietenului să se gândească bine şi să realizeze că discuţiile care le aveţi este o vremea când este el cercetat de Dumnezeu şi îndeamnă-l să recunoască acest mesaj de la Dumnezeu şi să se pocăiască cât mai curând.