Software-ul liber sau GNU/Linux nu este gratis, este liber

Foarte des software-ul liber este asociat greșit cu termenul „gratis”. Spre exemplu, unii oameni când se referă la sistemul de operare GNU/Linux, ei îl numesc „software gratis”. Acest lucru se întâmplă din necunoașterea sau neînțelegerea corectă a ceea ce este software liber, dar și datorită a unor campanii nu chiar corecte în care oamenii sunt învățați să gâdească doar în termenii prețurilor și performanței. GNU/Linux este “software liber”, iar software-ul liber este liber și nu gratis. Dacă vom medita puțin vom vedea că există diferență între ceea ce este “liber” și ceea ce este “gratis”. Ceea ce poate fi gratis nu întodeauna poate fi și liber, iar ceea ce este liber nu e numaidecât gratis.

Ce este software liber?

Software-ul liber nu se referă la preț, dar la libertatea utilizatorilor:

• Libertatea de a utiliza programul, în orice scop.
• Libertatea de a studia modul de funcționare a programului și de a-l adapta nevoilor proprii. Aici avem și o precondiție obigatorie privind accesul la codul sursă al programului.
• Libertatea de a redistribui copii, în scopul ajutorării celor din jur.
• Libertatea de a îmbunătăți programul și de a pune îmbunătățirile la dispoziția publicului, în folosul întregii societăți. Accesul la codul sursă este o precondiție pentru aceasta.

Din această definiție (vedeți o definițe mai exactă) nu releva că un software liber este  gratis. Programe ca sistemul de operare GNU/Linux, Firefox, LibreOffice și altele sunt numite software liber. Mai jos vom înțelege dece este lipsit de sens în a numi aceste programe „gratis”.

Software-ul proprietar

Programele ce restricționează libertățile utilizatorilor discutate mai sus sunt numite proprietare sau nelibere. Exemple de programe proprietare sunt Windows, MS Office, Explorer, Adobe Photoshop, Skype. Filosind aceste programe nu veți avea nici prima libertate completă (libertatea de a folosi, în orice scop), iar celelate sunt excluse. Spre exemplu, ca să faceți o copie a unui software proprietar trebuie să fiți autorizat de către dezvoltator. Licența vă interzice a copia și a vă împarte liber. Să studiați codul sursă al programului, să-l îmbunătățiți, să-l modificați – aceste lucruri nu le veți putea face deoarece proprietarii nu oferă codul sursă al programului, e este un secret comercial. Incapacitatea de a studia codul sursă nu vă oferă macar nici posibilitatea de a verifica dacă programul care îl folosiți face ceea ce aveți nevoie și nu mai face și alte lucrui fară știrea dumneavoastră (cum ar fi, să vă spioneze).

Dacă un program nu oferă măcar una din cele patru libertăți, el este proprietar (neliber). Sunt programe care le puteți folosi și copia, dar ele nu sunt software liberele deoarece nu aveți accesul la codul sursă. Un program va fi liber doar atunci când vă oferă integral cele patru libertăți.

„Comercial”, „necomercial”…

De asemenea foarte des software-ul liber sau GNU/Linux este numit “necomercial”, astfel dorindu-se de al distinge de cel proprietar. Evident că acest lucru este greșit. În realitate, atât software-ul liber, cât și cel proprietar pot fi sau nu fi dezvoltate și distribuite în scopuri comerciale. Mai mult ca atât, dacă un software liber nu ar oferi această posibilitate (spre exmeplu, distribuire în scopuri comerciale) el ar fi unul neliber. Unica diferența între software-ul liber și software-ul proprietar este ceea ce se referă la libere. Primul întotdeauna va fi liber și va oferi integral cele patru forme de libertăți utilizatorilor, iar al doilea întoideauna le va interzice (parțial sau integral).

Licența Publică Generală GNU

Astăzi majoritatea programelor libere sunt lansate cu o licență numită Licența Publică Generală GNU (GPL). Este o licență care asigură că software-ul va oferi utilizatorilor cele patru libertăți. Există și alte licențe cu care este lansat software-ul liber, însă GPL este cea mai răspândită. De asemenea acestă licență protejează libetățile utilizatorilor de a folosi, copia, studia și distribui.

Un software lansat cu licența GPL nu obligă dezvoltatorii să ofere numaidecât software-ul în mod gratis, însă odată ce ați obținut un software liber (în mod gratis sau contra plată) de la dezvoltator, veți avea întodeauna cele patru libertăți. Din aceste motive, deseori veți întâlni expresia “patru libertăți incluse” când veți obține un software liber.

Licența Publică Generală GNU se bazează pe noțiunea de copyleft, acest lurcu însemând că libertăţile utilizatorilor vor fi transmise integral şi către utilizatorii versiunilor modificate ale programului.

Care este conexiunea dintre software liber și gratis?

Totuși de unde vine faptul că majoritatea programelor libere, inclusiv sistemul de operare GNU/Linux, utilizatorii le pot obține și folosi fară plată? Într-un cuvânt, aceasta este o consecință a libertăților utilizatorilor. Odată ce ai obținut un software liber îl puterți copia și transmite, plasa chiar și în spațiul public, iar aceste acțiuni sunt legale.

În general, businessul[*] software-ului liber este orientat în sfera serviciilor tehnologiilor informaționale. Dezvoltatorii își construiesc modelul său de afaceri dezvoltând software liber. Unii oferă servicii de asistență în jurul produsului care-l dezvoltă, alții vând dispozitive ce au preinstalat software-ul lor (spre exemplu, Android, servere, dispozitive electronice etc.). Care nu ar fi modelul, dezvoltatorii sau companiile, char dacă dezvoltă produsul propriu (și-l oferă contra plată), nu au drepturi exclusive asupra software-ului liber, aceast lucru este asigurat de licența GPL. Din aceste motive, sunteți liber în a modifica, studia și răspândi aceste programe. Acest lucru îl poate face oricine, o organizație, o comunitate sau un proiect public care va oferi acest software fară plată utilizatorilor din diferite considerente. Unele comunități lucrează în complicitate cu companiile pentru a crea un software liber și invers. În consecință, majoritatea softwareului liber devine accesibil gratis sau extrem de ieftin prin diferite căi.

Pe de altă parte, modelul economic al software-ului propietar se bazează pe vânzarea licențelor care impun restricții asupra utilizatorilor. Spre exemplu, mulți spun „am cumpărt Windows”, ceea ce nu este adevărat. Oamenii cumpără doar o permisiune pe un termen limitat de a folosi (doar în anumite condiții) un software propritar, fară libertatea a studia, modifica, distribui și în realitate nu sunt adevărații proprietari al software-ului care îl au pe disc sau pe calculator. Cu software-ul liber însă devii adevăratul proprietar al programului și sunteți liber în a face orice cu el.

[*] – Nu putem în acest articol discuta toate subtilitățile în ceea ce privește întrebarea „cum dezvoltatorii au profit dezvoltând software liber?”. Din acest motiv vă recomand cartea „The economic models of Free software” sau alte surse care le puteți găsi pe internet.