De ce nu ne împărtăşim oricum şi oricând?
În Biserica Anglicană un preot a împărtăşit un câine ca răsplată că şi-a salvat stăpânul de la moarte. Din pricina acestui lucru s-au stârnit foarte multe discuţii şi controverse referitoare la canonicitatea gestului. Pe mine personal nu mă surprinde având în vedere că în Biserica Anglicană ca şi în cea Catolică oamenii se pot împărtăşi oricum şi oricând, fără o pregătire anume, şi fără mărturisirea păcatelor unui preot.Împărtăşirea cu trupul şi sângele Domnului, "condiţionată" de mărturisirea păcatelor se întemeiază pe cuvintele Sfântului Apostol Pavel:
"Astfel, oricine va mânca pâinea aceasta sau va bea paharul Domnului cu nevrednicie, va fi vinovat faţă de trupul şi sângele Domnului. Să se cerceteze însă omul pe sine şi aşa să mănânce din pâine şi să bea din pahar. Căci cel ce mănâncă şi bea cu nevrednicie, osândă îşi mănâncă şi bea, nesocotind trupul Domnului. De aceea, mulţi dintre voi sunt neputincioşi şi bolnavi şi mulţi au murit."
Aşa cum se observă din acest îndemn euharistia luată fără o pregătire sufletească poate duce la boli, neputinţe sau chiar la moarte. Apostolul se referă în măsură egală şi la neputinţele trupeşti cât şi la cele sufleteşti.Dacă ne-am împărtăşi şi după ce am păcătuit grav şi fără să fi păcătuit deloc, Sfânta Euharistie n-ar reprezenta pentru noi o atenţionare faţă de starea sufletească pe care o avem. Mărturisindu-ne păcatele, preotul ne spune: "se cuvine să te împărtăşeşti" sau "păcatele pe care le-ai făcut te opresc de la împărtăşire în următoarea perioadă". Aceste două decizii spun ceva despre starea mea, îmi transmit ceva în subconştient:- "Am greşit cam mult, i-am făcut pe alţii să sufere... nu trebuia să fac ceea ce am făcut...sau- "Ce bine că n-am mai greşit de data această... abia aştept să mă împărtăşesc...
Dacă ne-am impartasi permanent fără nicio condiţie atunci n-am putea să ne vedem evoluţia noastră sufleteasca, nu ne-am dori să creştem, să fim mai buni. N-am sesiza când gresim si astfel n-am căuta vindecare. Fără dezlegarea oferită de parintele duhovnic n-am mai fi aşa de atrasi să venim sa ne marturisim pacatele pentru că am avea acces liber la Sfânta Euharistie
Având acces mai greu o pretuim mai mult si o dorim mai cu ardoare. Dorind-o, pornim spre dobandirea ei si in felul acesta aflam ca lăsarea păcatelor este calea de a o primi.Primirea Sfintei Euharistii nu este doar o gustare chiar si una mai specială ci este o întâlnire reala cu Hristos Domnul in inima mea noastră.Cine se duce nepregatit la o întâlnire ? Ca băiat dacă ar urma sa te intalnesti cu o fata oare nu pregatesti aşa încât sa-i fii cât mai plăcut iar întâlnirea sa iasă cât mai bine? Dacă mâine ai un interviu pentru un job la o companie, la care ţi-ar place mult sa lucrezi nu te-ai pregăti aşa încât sa ai şanse de succes cât mai mari. Dacă ai avea întâlnire cu un client foarte important pe care vrei să-l impresionezi oare nu te-ai pregăti cu mult timp înainte.O întâlnire importantă pentru viitorul nostru cere o pregătire aleasa pentru ca poate e un tren pe care nu vrem să-l pierdem, e o ocazie pe care poate n-o vom mai avea. Cine ştie dacă mâine mai întâlnesc o fata aşa drăguţă, cine ştie dacă va mai fi o companie aşa mare interesata de mine, cine ştie dacă mai intalnesc vreun client aşa de important?Pentru toţi aceştia te pregatesti, si cred ca se cuvine s-o faci şi mai mult atunci când vei avea o întâlnire cu Dumnezeu. El este un partener de viaţa devotat si-ţi va fi alături indiferent ce se va întâmpla, asemenea unei sotii iubitoare si devotate. Domnul îţi poate aduce beneficii pe termen lung mai mari decât orice job si mai însemnate decât ţi le-ar aduce orice client.Totuşi nu e o întâlnire de afaceri, de beneficii reciproce ci este una intimă, personală, plină de sfintenie.
Care este totuşi scopul acestei întâlniri? Ce vrei tu de la Hristos impartasindu-te cu trupul si sangele Lui. Vrei imparatia cerurilor, vrei sa gusti sfintenia, vrei iar sa te impartasesti cu harul lui Dumnrzeu... cu mare drag ţi le va oferi pe toate acestea Hristos, dar cu o singura condiţie: sa iubesti pe cei din jurul tau.E simplu! Dar e atat de complicat. Fiecare păcat al tau e o o încercare esuata de a iubi.Ca sa ştii unde esuezi in încercarea de a iubi ai nevoie de cineva sa te sfatuiasca, de un parinte care sa-ţi arate cu tact si blandete ce este de făcut. Intrând pe acest drum al schimbării duhovnicul, slujitorul lui Dumnezeu va şti când eşti pregătit să te intalnesti cu Hristos. Fiecare intrare a lui Dumnezeu in inima ta prin Sfânta Euharistie va pune bazele unei relaţii care va evolua mult. Veţi deveni prieteni apropiaţi si de la luna la luna îţi vei dori si mai mult să-L revezi. Vei gusta încă de pe acum din imparatia cerurilor, vei simţi vesnicia încă înainte de a muri. In tot acest timp El te va vindeca si-ţi va da putere sa iubesti aşa cum nici nu ţi-ai inchipuit ca se poate.De ce nu împărtăşim oricum şi oriunde?Pentru că nu ne este de folos, ba dimpotrivă, chiar de dăunează. Pentru că astfel creştem sufleteşte, de mână cu duhovnicul şi de cealaltă mână cu Hristos. Cât de des să ne împărtăşim? Cât de des se poate, dar cu binecuvântarea duhovnicului. Fiecare Sfânta Liturghie este o invitaţie de a primi Trupul şi Sângele Domnului, şi pentru că trebuie să fim pregătiţi pentru acest lucru, fiecare liturghie este de fapt o invitaţie să fim mai buni, să iubim mai sincer şi să nu mai fim egoişti.Închei cu o câteva cuvinte din rugăciunea pe care o rosteşte în şoaptă preotul la Sfânta Liturghie în timp ce noi cântăm Heruvicul ("Noi care pe heruvimi..."):„Nimeni dintre cei legaţi cu pofte şi cu desfătări trupeşti nu este vrednic să vină, să se apropie, sau să slujească Ţie, Împăratul Slavei (Psalm 23, 7-10); căci a sluji Ţie este lucru mare şi înfricoşător chiar pentru puterile cele cereşti.”
Sursa
2011-06-27 18:46:00