Și tu?cît mai alergi?
Oamenii aleargă veșnic după un gram de fericire,se opresc pe la jumătatea drumului să se gîndească dacă a fost fericit acum două minute,dacă are rost să mai caute și se pierde între căutări și expresii îndepărtate a perfecțiunii.
Alții se mulțumesc cu ceea ce au,rareori scoțînd din sertarul prăfuit o poză cu un ideal,îl privește fix și depărtat într-un fel,de parcă i-ar fi frică să îl placă ,se uită în jur,apoi cu un gest spontan ,dar care părea repetat de cîteva sute de ori,închise sertarul,însă nu uită să așeze în el cu grijă fotografia în alb-negru a unui ideal îndepărtat.
Ne mulțumim cu jumătăți de măsură,deseori,pentru că suntem convinși că nu merităm mai mult,sau chiar dacă am merita,soarta deja a împărțit tuturor rolurile și nouă ne-a revenit ceea ce ne-a revenit.
Deseori ne aflăm într-o stare de anxietate..trăim cu frica de a nu pierde ceea ce avem,și totuși ceea ce avem nu e ceea ce am dori sa avem.
Ne trezim in toiul nopții cu gîndul că de mâine schimbăm ceva ,adormim,iar cînd se face dimineață dăm vina pe ploaie si zîmbim din nou si cu aceeași expresie a cărei “mută urîțenie este tot așa de expresivă ca și fața unui imbecil” ( asa cum spunea Flaubert in Madame Bovary)
Cît de mult mi-aș dori ca eu să fiu altfel,dar nu sunt..tot ce pot să fac este să constat că încă nu am reușit să fac ordine în dulapul cu dorințe .Best wishes <3
Sursa
2011-06-27 21:35:00