O carte care a făcut înconjurul lumii.
O poveste de dragoste care a impresionat generații.
Un bărbat – legendă.
Doctor Jivago.
Povestea unui om generată de povestea unei țări.
O țară care îngenunchează pământul, dar care în acea perioadă este ea însăși îngenuncheată.
O țară distrusă de atrocitățile regimului.
O Rusie la pământ, plină de mizerie, de boli și șobolani.
Imagini care taie respirația, bucăți de viață care șochează.
Și în tot acest infern – oameni care iubesc.
Doctor Jivago.
O carte care i-a adus lui Pasternak premiul Nobel pentru literatură în 1958.
O carte interzisă în URSS mult timp, publicată ulterior în Italia și ecranizată în 1965.
Un film ce obține 5 premii Oscar.
Doctor Jivago.
„Tipii plini de resurse, de încredere în sine, totdeauna stăpâni pe situație, în chestiuni practice sunt de neprețuit. Dar în privința sentimentelor nu pot să-mi imaginez nimic mai oribil decât înfumurarea lor de masculi impertinenți. Nu, categoric nu aceasta este ideea mea despre dragoste și despre viața”.
„Revoluțiile sunt înfăptuite de fanatici cu o singură idee în capul lor, oameni cu gândirea îngustă până la genialitate”.
„Cei cu un bagaj suficient de cuvinte vorbesc natural și coerent”.
„Cei care nu sunt liberi își idealizează întotdeauna lanțurile”.
„Sănătatea este afectată dacă zi de zi spunem una și simțim alta, dacă ne umilim în fața a ceea ce ne repugnă și ne bucurăm de ceea ce nu ne aduce nimic altceva decât nefericire”.
„Nu-mi plac oamenii care nu greșesc niciodată și nu se împiedică niciodată. Virtutea lor mi se pare lipsită de viață”.
„Cu cât iubim mai mult, cu atât mai mult ni se pare ca cel care ni-i drag este o victimă”.
Da, m-am îndrăgostit de Jivago, așa cum cu mai mulți ani în urma m-am îndrăgostit de Raskolnikov.