Ce înseamnă expresia “a pune pe vrăjmaşi sub picioare”? Pentru cine este această promisiune?

Întrebare:

Ideea de a pune pe vrăjmaşi sub picioare la propriu apare încă dintr-un psalm al lui David, alimentat de dorinţa permanentă a israeliţilor de a nu avea niciun eşec în faţa celor de alte naţiuni pe care îi considerau, după cum ştim, inferiori din mai toate punctele de vedere. Îmi este imposibil să cred că Mântuitorul Isus Cristos le va face această "placere" la sfârşitul timpului din simplul motiv că ei cu astfel de mentalitate nu se vor număra printre cei mântuiţi. De aceea consider că e vorba de un limbaj simbolic, mai ales ca Mântuitorul Isus Cristos va deplânge în mod cert soarta celor pierduţi şi nu va juca, vorba românului, pe mormintele lor. Chiar dacă felul în care înţelegem acum lucrurile diferă, sper că împreună cu d-voastră să mă număr printre cei cărora în acea zi nu le va părea rău.

Este adevărat că Biblia foloseşte multe simboluri, dar sensul simbolurilor trebuie căutat tot în Biblie. Expresia „ a pune pe vrăjmaşi sub talpa picioarelor” are sensul de biruinţă asupra vrăjmaşilor şi aceasta pentru că în vechime, împăratul care biruia în război îşi punea piciorul pe grumazul împăratului învins ca dovadă a biruinţei sale şi a faptului că de acum în colo acest împărat îi va fi supus în toate. Iată cum scrie împăratul Solomon despre tatăl său David lui Hiram, împăratul Tirului:

„Ştii că tatăl meu David n’a putut să zidească o casă Domnului, Dumnezeului lui, din pricina războaielor cu cari l-au înconjurat vrăjmaşii lui, pînă ce Domnul i-a pus sub talpa picioarelor lui. (1 Împăraţi 5:3)

Pentru prima dată această promisiune o găsim scrisă în Psalmul 110, scris de împăratul David, şi este o prorocie despre Domnul Isus:

Domnul a zis Domnului meu: „Şezi la dreapta Mea, pînă voi pune pe vrăjmaşii Tăi supt picioarele Tale.” - Domnul va întinde din Sion toiagul de cîrmuire al puterii Tale, zicînd: „Stăpîneşte în mijlocul vrăjmaşilor Tăi!” (Psalmul 110:1-2)

Însuşi Domnul Isus spune că această prorocie este despre El (Matei 22:44; Marcu 12:36; Luca 20:43). Acelaşi lucru îl afirmă şi apostolul Petru în predica sa  în ziua Cincizecimii, la pogorârea Duhului Sfânt:

Dumnezeu a înviat pe acest Isus, şi noi toţi sîntem martori ai lui. Şi acum, odată ce S-a înălţat prin dreapta lui Dumnezeu, şi a primit de la Tatăl făgăduinţa Duhului Sfînt, a turnat ce vedeţi şi auziţi. Căci David nu s-a suit în ceruri, ci el singur zice: „Domnul a zis Domnului meu: “Şezi la dreapta Mea, pînă ce voi pune pe vrăjmaşii Tăi supt picioarele Tale.” Să ştie bine dar, toată casa lui Israel, că Dumnezeu a făcut Domn şi Hristos pe acest Isus, pe care L-aţi răstignit voi.” (Fapte 2:32:36)

În epistola sa către corinteni apostolul Pavel scrie că ultimul vrăjmaş pe care-l va nimici Domnul Isus este moartea:

În urmă, va veni sfîrşitul, cînd El va da Împărăţia în mâinile lui Dumnezeu Tatăl, după ce va fi nimicit orice domnie, orice stăpînire şi orice putere. Căci trebuie ca El să împărăţească pînă va pune pe toţi vrăjmaşii supt picioarele Sale. Vrăjmaşul cel din urmă, care va fi nimicit, va fi moartea. Dumnezeu, în adevăr, „a pus totul supt picioarele Lui”. Dar cînd zice că totul I-a fost supus, se înţelege că afară de Cel ce I-a supus totul. (1 Corinteni 15:24-27)

La Efeseni 1:20 este scris că Dumnezeu „L-a înviat din morţi (pe Domnul Isus), şi L-a pus să şadă la dreapta Sa, în locurile cereşti”. Acum aşteaptă ca vrăjmaşii să-i fie puşi aşternut al picioarelor Lui.

El, dimpotrivă, după ce a adus o singură jertfă pentru păcate, S-a aşezat pentru totdeauna la dreapta lui Dumnezeu, şi aşteaptă de acum ca vrăjmaşii Lui să-i fie făcuţi aşternut al picioarelor Lui. (Evrei 10:12-13)

Urmează că Domnul Isus să cârmuiască Neamurile cu un toiag de fier la a doua Sa venire.