am dormit …

In sfarsit am dormit. Si nu mi-am mai pus alarma sa sune peste 40 minute, 3 ore sau “doar un pic”.
Am dormit noaptea, cand orasul era racoros dupa o ploaie de vara si mirosea a tei si ploaie. Am dormit si ziua, cu geamurile inchise si jaluzele trase.
Am visat atat de frumos. Parca stateam pe iarba, printre flori, sub nori ce-si schimbau forma … si noi vedeam aceleasi forme, de parca am merge la acelasi psihiatru , si vorbeam despre toate prostiile din lume, si ne faceam planuri, cum sa traim mai frumos de atat, mai aproape de atat. Si eu iti ghiceam in palma si-ti spuneam ca ai linii adanci, drepte, puternice … si-ti spuneam sa nu mai tii pumnul strans. Ca liniile tale au nevoie de soare, de ploaie, de vant … Si tu mi-ai sarutat palma mea si mi-ai zis ca sunt o copila …
Cand m-am trezit, m-am gandit … eu sunt o copila care se crede femeie sau o femeie care se crede copila? Este atat de frumos ca tu ma protejezi de cei care ma fac sa ma cred femeie, cand eu sunt doar o copila cu pistrui. Si este atat de ciudat cum il cred pe cel care-mi sopteste ca nu mai sunt o copila, ca m-am copt …
Si eu stiu ca amandoi aveti dreptate. Si chiar va cred pe amandoi …
S.M.A.S.T.