O pentagramă (simbolul protecției) este o stea cu cinci colțuri desenată cu ajutorul a cinci linii drepte. Cuvântul provine din limba greacă, unde πεντάγραμμον (pentagrammon), înseamnă “cu cinci linii”. Prima folosire a pentagramei a fost descoperită de istorici în jurul anului 3500 î.Hr. într-un oraș numit Ur, în vechea Mesopotamie. Pentagrama este un simbol precreștin asociat cu venerarea naturii. Anticii considerau că lumea are două componente – cea masculină și cea feminină. Zeii și zeițele lor colaborau pentru a menține echilibrul de forțe. Yin și Yang. Când masculinul și femininul se aflau în echilibru, în lume domnea armonia; dezechilibrul lor ducea la haos. Pentagrama este reprezentativă pentru componenta feminină a tuturor lucrurilor – un concept pe care istoricii religiei îl numesc „femininul sacru” sau „Zeița”. În sensul său de bază, pentagrama o simbolizează pe Venus, zeița iubirii sexuale și a frumuseții. O pentagramă are cinci colturi care corespund celor patru membre ale corpului si capului. Cele cinci simturi: auz, gust, simtire, vedere, atingere. Pentagrama este una dintre cele mai puternice şi persistente simboluri magice din istoria omenirii, fiind importantă pentru multe dintre culturile străvechi, de la cea Maiaşă din America Latină, la cea Indiană, Chineză, şi Egipteană. Au fost găsite inscripţionate pe zidurile peşterilor Neolitice şi în desenele Babiloniene, unde este marcat simbolul planetei Venus, în mişcarea sa, considerat de fapt simbolul secret al zeiţei Ishtar. Primele pentagrame au fost inscripţioinate în vechile peşteri, pe stâncă, oamenii de atunci crezând că au o semnificaţie spirituală. În textele Sumeriene pentagrama reprezintă cele 5 planete vizibile, iar acordînd aceasta cu matematicianul, occultistul şi filozoful grec Pitagora, 5 reprezintă numărul omului din motivul diviziunii corpului său, cap, mîini, picioare, şi totodată fiecare dintre cele cinci vârfuri ale pentagramei reprezentând unul dintre cele 5 elemente care constituiau omul: focul, apa, aerul, pământul şi etherul. Magicieni care practicau ritualurile, precum grecii, foloseau pentagrama ca un microcosmos al corpului uman. Steaua cu cinci colţuri, cu vârful orientat în sus simbolizează microcosmosul, omul întrupat, calea prin care lumea elementală, materială a primit perfecţionarea spirituală. Este simbolul luptei şi ascendenţei noastre pentru a deveni una cu Spiritul.
Crucea este un simbol mai vechi decât perioada în care a fost adoptat de religia creştină şi a fost folosit împotriva forţelor diavoleşti, el fiind semnul protector cel mai utilizat de popoarele creştine. Nu există aproape nici o casă, la creştini, în care să nu existe cruce, Biblie, icoane, care au, la fel ca şi simbolurile, o valoare protecoare prin sfinţirea lor şi pentru că reprezintă imaginile arhetipale ale Divinităţii. Semnul crucii este cunoscut şi respectat şi de către spiritele decăzute, deşi le înfurie peste poate. De aceea este folosit semnul crucii, pentru apărarea individuală precum şi în ceremonialurile de exorcizări, alături de pantaclele cu pentagramă şi hexagramă, bagheta magică, apa sfinţită, tămâie şi lumânări . Forţele negativ-malefice fug întotdeauna de lumină. Lumânările pot fi consacrate, amprentate şi magnetizate cu energiile Geniilor exorcizatoare şi ale Spiritelor elementale, aşa că lumina lor este înalt vibratorie – de asta se sfinţesc lumânările în altarele bisericilor şi prin Ritualuri de consacrare de către magicieni. Cercul magic este un spaţiu Sacru folosit în mod special pentru protecţia persoanei. În interiorul acestui cerc puteţi depăşi lumea fizică şi orienta mintea tot mai profund în înaltele nivele ale supraconştiinţei. El acţionează ca o barieră protectoare către toate entităţile diavoleşti şi celor elementare nedorite. Din interiorul acestui Cerc Magic, Magicianul poate invoca, spiritele angelice, dacă are puterea aceasta, sau conjura apiritele demonice, dacă vrea să le supună pentru a nu mai face rău.
