Te-astept....
Lumina soarelui incet, incet se stingeIntregul cer e impanzit de noriSimt cum in suflet toamna ma atinge Si-ncet omoara parcul plin de flori.
Apare-n zare un stol de randuneleDe unde vin, si unde se grabescStau nemiscat, mirat privind spre eleAs vrea ca gandul lor sa il ghicesc
Un corb pribeag de zare se lovestePurtat de vant aluneca usorIn zborul lui ceva parca vestesteCa toamna se asterne incetisor
Rupandu-se de sus o frunza pica Agale e purtata de un vantSi ca un zmeu spre cer ea se ridicaDar in final se-asterne pe pamant
Afara a-nceput incet sa plouaAlerg spre cel mai stingher adapostMa uit la ceas, e-aproape ora douaTe-astept sa vii, dar cred ca n-are rost...
Sursa
2011-06-24 20:15:00