…cind si unde putem fi noi insine?

We are so accustomed to disguise ourselves to others that in the end we become disguised to ourselves.  ~ François Duc de La Rochefoucauld

Dear readers,

Ieri am gasit o mica povestioara pe blog la Paulo Coelho (blog pe care apropo il citesc regulat si care ma inspira enorm) si m-am gindit sa o impart cu voi, pentru ca trateaza o problema pe care multi nu doar o ignora, ci si o aplica involuntar in viata lor.

A story by Kahlil Gibran
I was strolling in the gardens of an insane asylum when I met a young man who was reading a philosophy book.

His behavior and his evident good health made him stand out from the other inmates.

I sat down beside him and asked:

‘What are you doing here?’

He looked at me, surprised. But seeing that I was not one of the doctors, he replied:

‘It’s very simple. My father, a brilliant lawyer, wanted me to be like him.
“My uncle, who owns a large emporium, hoped I would follow his example.
“My mother wanted me to be the image of her beloved father.
“My sister always set her husband before me as an example of the successful man.
“My brother tried to train me up to be a fine athlete like himself.

“And the same thing happened at school, with the piano teacher and the English teacher – they were all convinced and determined that they were the best possible example to follow.
“None of them looked at me as one should look at a man, but as if they were looking in a mirror.

“So I decided to enter this asylum. At least here I can be myself.’

Unde putem fi noi insine? Daca nu am avea presiunea asta din partea parintilor, prietenilor, societatii, oare am lua alte decizii?

Uneori nu realizam ca ne modelam ca sa ne potrivim mediului, ca luam decizii bazate pe experiente anterioare ale altor persoane si ca ne conformam. Ce ne face pe noi diferiti de cel din azil? Ca el cel putin a realizat asta si s-a decis sa-si pastreze autenticitatea.

Nu zic ca toti ar trebui sa ne exilam de societate intr-o cautare de sine, dar de ce sa nu avem un azil spiritual, un azil in care sa dam friu liber tuturor gindurilor noastre adevarate si sa vedem ce ne face cu adevarat unici si spre ce ar trebui sa tindem?

Daca nu te descoperi si te valorezi pe tine insuti, te pierzi printre miile de oameni ce te inconjoara. Si daca te pierzi, ce rost mai are?

Lots of Love, Lily



Sursa
2011-06-24 12:52:22



Comenteaza





Ultimele 25 posturi adăugate

02:06:34Fără Titlu —» Путепроводные Заметки
14:26:10Fără Titlu —» Путепроводные Заметки
06:47:00DIN REVISTA TINERILOR —» Leo Butnaru
00:11:37Fără Titlu —» Путепроводные Заметки
19:33:59Fără Titlu —» Путепроводные Заметки
17:01:48Fără Titlu —» Путепроводные Заметки
12:14:58Mariana Golimaz și sărbătoarea poeziei la bibliotecă —» BPR Ungheni's Blog
07:55:00DIN STRICTUL NECESAR —» Leo Butnaru
23:08:06Fără Titlu —» Путепроводные Заметки
19:17:31Fără Titlu —» Путепроводные Заметки
15:56:30Fără Titlu —» Путепроводные Заметки
09:05:59Nou: Castel Mimi Roșu de Bulboaca —» Fine Wine
23:04:07Fără Titlu —» Путепроводные Заметки
18:48:35Fără Titlu —» Путепроводные Заметки
15:57:01Fără Titlu —» Путепроводные Заметки
07:41:43Cum să nu strălucești — și totuși să domini scena. —» Efrosnatalita’s Blog
21:38:18Fără Titlu —» Путепроводные Заметки
17:14:51Fără Titlu —» Путепроводные Заметки
07:17:00DIN STRICTUL NECESAR —» Leo Butnaru
21:53:47Fără Titlu —» Путепроводные Заметки
19:46:43Păpușarul și păpușa de spectacol —» Biblioteca de Arte 'Tudor Arghezi'
19:04:51Fără Titlu —» Путепроводные Заметки
17:02:02Fără Titlu —» Путепроводные Заметки
15:20:42Fără Titlu —» Путепроводные Заметки
06:14:00DIN EPOCA MAȘINII DE SCRIS —» Leo Butnaru