Replicarea coaliţiei liberal-democrate în teritoriu este compromisă din cauza defectelor cronice ale AIE-2

Alegerile locale au trasat tendinţe clare de creştere pentru PLDM şi PDM. Aceste formaţiuni nu au ezitat să-şi etaleze superioritatea politică faţă de comunişti, iar indirect şi faţă de liberalii pulverizaţi şi prost reprezentanţi în teritoriu. Repoziţionarea la nivel local permite liberal-democraţilor să-şi consolideze dominaţia în Alianţă, având ponderea majoră în amenajarea şi controlarea pulsului opiniei publice la nivel naţional.

Deşi avem o guvernare sub formă de “triumvirat”, cu excepţia capitalei, ţara este clar separată în verde şi roşu. Astfel, nordul şi sud-estul aparţine comuniştilor, iar în raioanele din centru s-au instalat comod liberal-democraţii. Două forţe sunt în ochiul publicului, în timp ce altele două caută să stabilească combinaţii pentru a echilibra forţele în cadrul Alianţei, ţinându-i în şah pe liberal-democraţi. În ciuda faptului că după alegerile locale, Filat a refuzat categoric orice alianţe cu comuniştii, anterior au existat ipostaze când PLDM-ul s-a arătat dispus să negocieze cu PCRM-ul. Prin urmare, atunci când parteneriatul cu PL-PDM va deveni insuportabil pentru Filat, comuniştii vor fi unicii cu care ei vor putea rearanja ecuaţiile politice.

Cu toate acestea, Filat, Lupu şi Ghimpu a pus umăr la umăr pentru a replica AIE-2 pe plan naţional, acţionând în afara şi împotriva “legitimităţilor” politicii moldoveneşti, la moment dominată de grupuri oligarhice concurente şi belicoase. Iniţiativa de a extinde Alianţa celor trei forţe în teritoriu este însă din start prost centrată, deoarece scopul acesteia trebuie să fie gestionarea în comun a treburilor autorităţilor publice locale, dar nu “coalizarea” pentru marginalizarea şi distrugerea comuniştilor. Acest aspect prezintă punctul vulnerabil al actualei conduceri, care se vede integră doar atunci când simte pericolul din partea PCRM, în realitate având lideri cu o atitudine dispreţuitoare unii faţă de alţii.

Altă dominantă periculoasă în coaliţia liberal-democrată constă în efectele confruntărilor ascunse şi frontale. Acestea sunt cauzate de încercarea lui Filat de a-şi asuma plenar responsabilitatea pentru actul guvernării, luând decizii în afara AIE-2 şi practicând eliminarea “corpurilor străine şi disfuncţionale” din sistemul la curăţirea căruia lucrează asiduu echipa PLDM. Acţiunile întreprinse de premier deranjează PDM-ul închiritat de Plahotniuc, precum şi PL-ul lui Ghimpu, deoarece presimt tendinţa de monopolizare a puterii de către liberal-democraţi.

După cum am menţionat ceva mai sus, doar comuniştii pot mobiliza forţele liberal-democrate, iar integrarea europeană reprezintă de cele mai multe ori o „momeală” clasică pentru electoratul pro-european, care inconştient creditează necondiţionat cu încredere o Alianţă “anti-PCRM”, dar nicidecum nu una “pentru Integrare Europeană”.

Din acest unghi de vedere, răspândirea principiilor de funcţionare a AIE-2 la nivel local este o idee falimentară, având la bază şi deficienţele politice, devenite cronice, omise de la bun început în Acordul de constituire şi funcţionare a AIE-2 (vezi articolul: “Acordul de constituire al AIE-2 – un document fragil şi “anchilozat”“). Odată ce documentul de bază al coaliţiei conţine o serie de neajunsuri serioase se îngustează terenul pentru stabilirea unor regulamente funcţionale de “coalizare” eficientă în teritoriu. Mai degrabă procesul demarat va viza asigurarea unor parametri vitali pentru o simplă “coabitare” a reprezentanţilor celor trei formaţiuni, în cadrul unui “organism fictiv (AIE-2)”, cicatricizat de numeroase divergenţe între diferite grupări economice, sub acoperirea unor forţe politice dependente şi coruptibile.

Bineînţeles, eliminarea definitivă a comuniştilor este un scop nobil în viziunea unor segmente largi de electorat. Totuşi, tolerarea unor scheme de repartiţie a sferelor de influenţă, suplimentate cu manipularea zilnică a opiniei publice prin “agenţi mediatici” subordonaţi, atrofiază procesul de democratizare şi europenizare promis alegătorilor în schimbul “anacronismului comunist”.