Tu ce limba vorbesti?

Una din calitatile principale ale moldovenilor, care i-a scos din multe saracii si necazuri, este cunoasterea mai multor limbi straine. Inainte, cunosteam foarte bine franceza, rusa si engleza. Cativa stiau germana sau italiana (erau doar cate un liceu cu aceste limbi straine). Mai tarziu, s-au deschis licee cu studierea limbilor turca, spaniola etc. Iar viata i-a impins pe multi moldoveni sa studieze si portugheza si greaca. In fine, toata lumea stie ca americanii vorbesc doar engleza, iar moldovenii – spre invidia tuturor (uite ca am invatat sa fac link direct ) se descurca si pe luna.
Dar nu despre asta povestim azi.
Vi s-a intamplat sa nu va gasiti cuvinte? Sa fie prea putine pentru a spune atat de multe?
Sa incercati sa comunicati cu cineva si sa nu vedeti nicio reactie in fata voastra? Sau spate?
Sa va speriati ca lumea nu va mai intelege felul de a vorbi/comunica?
Nu va ganditi ca poate nu explicati cum trebuie?
Ce naiba? Sunt doar 31 de litere care formeaza cuvinte. Cuvinte care se unesc in fraze. Spuse, soptite, strigate, scrise, rupte, intrerupte, uitate, iubite, fraze… deconspirate faze…
Cuvinte … uneori prea multe, alteori degeaba. Uneori prea tarziu, alteori prea scump platite.
De cate ori am vrut sa imi iau cuvintele inapoi. Sa ma intorc la oameni care nu mai sunt cu mine si sa le spun macar un cuvant. Sa avem ultimul nostru cuvant, spus impreuna.
De cate alte ori am asteptat cuvinte de aprobare, de confirmare, de “da” sau de “nu”.
De cate ori am inventat pretexte ca sa aman “nu”-urile mele. Dar si de cate ori am alergat spre “da”-uri. Desculta, cu capul pe undeva prin nori pufosi.
Trebuie sa avem grija de cuvintele noastre.
Trebuie sa invatam sa vorbim, sa comunicam cu noi si unii cu altii.
Nu spun sa nu cumparati carti de “autocunoastere” care vand retete de comunicare perfecta (“10 pasi pentru a comunica ca oamenii” ). Spun doar ca noi ne stim cel mai bine. Ne cunoastem puterile si limitele. Ne stim felul in care putem comunica sau nu.
Si daca ne este greu sa folosim acele 31 de litere, e timpul sa invatam sa comunicam si altfel.
Iar aici, cred ca ma vor intelege putini, dar buni .
De cateva saptamani, eu vorbesc in limba salsa.
A fost cel mai mare dar al anului – alegerea de a merge la o scoala de dans. De dans cubanez. Da. A fost o alegere. Oportunitati avem in fiecare zi, noi alegem ce facem si ce nu. Si puteam sa apas x-ul. Dar am ales sa invat ceva nou.
Este o limba noua de comunicare. Invat sa o vorbesc corect, ii ghicesc regionalismele. Ii conjug verbele si’i declin substantivele. Ii simt adjectivele. Aleg unde’i pun accentele.
Imi place pana la “Eh ” aceasta limba noua.
Stiti cuvantul “bucurie”? Asta simt in limba pe care o invat acum. Si pana una-alta, represent Cuba !!!!!!!!!