Noaptea pe care n-am s-o uit niciodată

Noaptea de duminică spre luni a fost una din cele mai nebune din viaţa mea! Nu am avut asemenea emoţii cred că niciodată. Şi nu ştiu să explic motivele! Ce s-a întâmplat duminică spre luni e pentru istorie. Promit să povestesc nepoţilor această noapte albă.

Nu-l cunosc personal pe Dorin Chirtoacă, nu am nimic personal cu el, cu PL sau cu alţi oameni din acest partid. Timp de patru ani nu am simţit foarte multe lucruri pozitive din partea lor/lui pentru mine personal. Şi totuşi, pe 5/6 iunie, dar mai ales pe 19/20 am simţit nevoia să-l susţin. Iraţional şi inexplicabil poate. Am făcut-o doar pentru că aşa am simţit că e bine. Personal, nu câştigam/pierdeam nimic, indiferent de cine devenea primar.

Nu prea ştiu ce să spun! Sunt atât de multe lucruri de spus şi în acelaşi timp, atât de puţine. Victoria e victorie şi trebuie privită ca atare, dar nu trebuie să uităm cum a fost ea obţinută. Pentru că dacă vom uita, atunci peste patru ani, sau poate chiar în această toamnă, acest lucru ne va costa. Nu trebuie să uităm, noi, cei care trăim în Chişinău că majoritatea „orăşenilor” l-au ales pe Dodon, respectiv pe comunişti. Nu trebuie să uităm că victoria a fost adusă pe ultima „turnantă” la o diferenţă infimă, de doar 4 mii de voturi. Practic locuitorii din Durleşti l-au făcut pe Chirtoacă – primar, iar pe Dodon – un mare învins. Este extrem de urât, chiar periculos acest lucru! Pe lângă faptul că trebuie să le aducă o mare recunoştinţă oamenilor suburbiilor, sper ca Dorin să nu uite că 182,4 mii de chişinăuieni sunt contra sa şi că mulţi l-au votat în actualele alegeri doar pentru că nu aveau alternativă. Au ales răul cel mai mic, cum se obişnuieşte să se spună. Ăsta e un semnal mare de alarmă. Nu cred că oamenii vor mai avea atâta răbdare şi în viitor, iar dacă în patru ani Chirtoacă nu schimbă radical situaţia, atunci ADIO! A primit acum o a doua şansă, depinde doar de el dacă o fructifică şi dacă trece de la statutul de „ politician tânăr”, la cel de „politician consacrat”.

Noaptea trecută nu am dormit aproape deloc! Aşteptam cu sufletul la gură deznodământul, unul incert până la numărarea ultimelor voturi. Am trecut de la agonie la extaz de câteva ori. La un moment dat mă gândeam dacă nu cumva am mai mari emoţii decât Chirtoacă. Niciodată însă nu m-am gândit dacă Dorin merită sau nu susţinerea mea! În situaţia mea au fost şi alţi câţiva zeci de tineri pe care îi cunosc, mai mult sau mai puţin. Sunt sigur că şi ei, la fel ca mine îşi doreau mai mult să piardă Dodon decât să câştige Chirtoacă. Şi ei ca şi mine, cred că i-au adus lui Dorin câteva zeci de voturi. Acum nu vreau recunoştinţă şi nici ei nu cred că vor! Vreau doar ca Chirtoacă să înţeleagă că atunci când face sau nu face ceva, acţionează şi în numele meu şi în numele celor câteva zeci de tineri care nu au dormit o noapte întreagă pentru el şi că, de astăzi, începe o altă campanie electorală! Porcul se îngraşă în ajun, însă foarte rar. Acum a fost unul din aceste cazuri, dar fiţi siguri că dacă s-ar mai organiza încă o dată alegeri, în 8 cazuri din 10, Dodon ar câştiga!