1958. Oda interzisă a limbii române.
In 1958 Victor Teleuca scrie poemul-oda limbii romane «O alta limba mai frumoasa nu-i», publicarea careia ii este refuzata, in mod repetat, din cauza subiectului abordat:
Mai dulce si mai buna decat toate
e pentru mine limba mea
si pentru tine limba ta,
si pentru dansul – limba lui –
o alta limba mai frumoasa nu-i
din care omul cantecul isi scoate.
Auzi? In limba mea
pe cer rasare prima stea,
si-n toate limbile la fel
Luceafarul rasare clar, fidel.
Aici, pe-acest picior de plai,
vin rodnici ani in evantai
si-n limba mea ca-ntr-un izvor
e-un cer rasfrant multicolor.
Si-n limba asta dac-o stiti,
pamantul, painea i-o sfintiti,
si truda omului ce-o face.
Cu ea cantam fratia, pacea.
Cand spune omul ca-i saraca,
sarac ii el, nu-s limbi sarace,
lui poate limba sa nu-i placa,
dar mie orice limba-mi place
si pentru mine limba mea
e-n lumea cerului o stea.
Atingi o frunza-n codru ei
si frunza scapara scantei,
cand vii in codrul ei umbros,
te faci mai tanar, mai frumos;
cand bei din apa ei adanca,
se prinde rod pe varf de stanca.
E limba mea, pe care mama
mi-a pus-o-n suflet pentru drum
si-asa-i de noua si bogata,
ca n-o stiu bine nici acum.
(Victor Teleuca, 1958)
«Sunt convins ca nicaieri in lume nu s-au scris atatea poezii despre limba ca la noi in Basarabia. E clar de ce. Starea critica a limbii. Printr-o lege odioasa era sortita pieirii pentru a fi treptat inlocuita cu alta. Intr-un fel sau altul poetii nostri au cate una, doua, trei si mai multe poezii la aceasta tema. (…)
Desigur, treptat, cand problema limbii nu va mai fi o problema, toate poeziile noastre, cate le-am scris noi toti si le vom mai scrie, cu facliile aprinse in mana, vor forma o Cale a Victoriei limbii, o cale asternuta cu flori pe unde va trece spre ziua de maine nicicand invechita, nicicand intrecuta poezie «Limba noastra», pe care a scris-o inainte de sfarsitul sau tragic poetul nostru basarabean Alexei Mateevici.
(Victor Teleuca, 1997)
Sursa
2011-06-18 11:39:00