Promovarea valorilor moral-spirituale prin intermediul mass-media crestin-ortodoxe



IntroducereExistă în prezent ştiinţa selecţionării, ordonării şi ierarhizării valorilor – axiologia – ştiinţa care scrie tabla valorilor, construieşte scara lor şi proclamă ierarhia acestora. Această ştiinţă ajută la înlăturarea confuziilor, la aprecierea bunurilor pe care ni le oferă spiritul, lumea şi viaţa, la formularea unei concepţii sănătoase, obiective şi clare despre acestea.
            Sunt o mulţime de bunuri pe care omul le foloseşte, cărora le dă un anumit preţ, în dependenţă de calitatea lor, le atribuie o valoare şi le aşează într-un sistem de valori.  Dicţionarul Explicativ al Limbii Române defineşte valoarea drept  „însuşire a unor obiecte, fenomene, fapte, idei de a corespunde trebuinţelor sociale şi idealurilor generate de acestea; suma calităţilor care dau preţ unui obiect, unei fiinţe, unui fenomen etc.; însemnătate, preţ, merit.”[1] Există diferite tipuri de valori, însă, într-o societate normală şi sănătoasă, valorile morale şi spirituale sunt cele care primează în faţa celor materiale, nu că acestea din urmă n-ar fi la fel de importante, dar din simplul motiv că cele materiale se pot valorifica doar prin cimentarea celor spirituale.            Un rol important în promovarea valorilor morale şi spirituale îi revine mass-mediei, inclusiv celei creştin-ortodoxe. Prin materialele jurnalistice difuzate către consumatorii de informaţie mass-media îşi îndeplineşte funcţiile sale de bază: cea de informare şi de formare a opiniilor. Astfel, publicului i se oferă posibilitatea de a alege dintre o mass-media care promovează valori, educă,  şi o mass-media afiliată, axată pe profit. În acest sens, într-o ţară în care mai bine de 90% din populaţie este creştin-ortodoxă, promovarea valorilor moral-spirituale este realizată şi de către Biserică, care, încercînd o conlucrare fructuoasă cu mass-media, realizează împreună această misiune.Actualitatea investigaţiei.             Mijloacele de informare în masă joacă un rol tot mai important în lumea contemporană. Asigurarea unei vieţi umane normale astăzi, mai mult ca oricînd, are nevoie de restaurarea legăturii pierdute dintre cunoaşterea ştiinţifică şi valorile moral-spirituale. Pentru a fi asigurată culturalizarea intensă a omenirii, îndeosebi a populaţiei Republicii Moldova, este nevoie de o unificare a valorilor materiale, politice, ştiinţifice, filosofice cu cele moral-spirituale. Omenirea nu poate trăi fără valori morale  decît în stare de animalitate. Oameni de omenie nu putem fi fără a cunoaşte valorile religioase şi nu putem vorbi despre cultură, fără a atrage atenţia aspura spiritualităţii, nici de spiritualitate, fără să vorbim de Biserică.  Într-o lume fără principii etice şi religioase, legile nu mai au nici o putere. Tot ce este bun la noi şi în sînul omenirii, este urmarea vechilor şi venerabilelor valori creştine. De aceea ele trebuiesc în primul rînd iubite, păstrate, respectate şi cultivate cu sfinţenie atît de Biserică, cît şi de către mass-media, deoarece numai aceste valori sunt permanente, transcendente şi universal valabile.            Colaborarea Bisericii Ortodoxe din Republica Moldova cu mass-media a luat avînt după 1989, atunci cînd a început dezvoltarea şi multiplicarea mijloacelor de comunicare/informare în masă şi a instituţiilor specializate în managementul informaţiei. Statele europene, neafectate de dictatura comunistă, şi-au creat un cîmp informaţional cu ajutorul mass-media, încă cu 50-60 de ani în urmă, permiţînd entităţilor religioase să se infiltreze în toate ţările slab dezvoltate. Utilizând acest zdrobitor avantaj tactic, acestea au declanşat în Moldova, la începutul anilor '90, o puternică ofensivă informaţională, atacînd atît Biserica, cît şi societatea.  Din aceste motive, Biserica a fost nevoită  să se adapteze noilor condiţii şi să caute noi căi de a promova valorile, mass-media rămînînd a fi cea mai eficientă metodă. Şi aceasta din mai multe considerente, inclusiv şi pentru a ţine piept ofensivei declanşate de mai multe confesiuni religioase, infiltrate în societatea noastră la începutul perioadei de tranziţie. În Republica Moldova există prea puţine studii care reflectă relaţia dintre mass-media şi Biserică, cît şi cercetări care ar aborda problematica presei creştin-ortodoxe. Tocmai din aceste motive considerăm că tema aleasă poate fi atractivă şi poate stimula interesul.Acest domeniu “neexplorat” al mass-media – presa creştin-ortodoxă, vine să-şi formeze rădăcini trainice şi din motivul că cititorul autohton este suprasaturat de presa laică. Astfel, presa creştin-ortodoxă şi însăşi Biserica este acel colac de salvare al omenirii, care vine să propovăduiască cuvîntul Evangheliei şi să formeze o societate sănătoasă, unde valorile stau în capul mesei. În sfîrşit, se pare că şi în Republica Moldova, după o cale anevoioasă, vine şi presa religioasă să-şi spună cuvîntul asupra tuturor problemelor ce ne înconjoară, să asigure o promovare intensă a valorilor moral-spirituale, promovare realizată la un nivel foarte scăzut de presa laică.  Astăzi cei mai mulţi rămîn miraţi că şi Biserica are organul său de presă. Dar, care este menirea acestei prese? Cum realizează aceasta comunicarea? Prin ce modalităţi promovează valorile morale şi spirituale? Ce loc ocupă în mass-media? Cît de eficientă este? La aceste întrebări vom încerca să răspundem în lucrarea de faţă.Gradul de cercetare a temei în literatura ştiinţifică.Faptul că atît în Republica Moldova, cît şi în statele vecine, există un număr extrem de mic de studii şi cercetări referitoare la domeniul ce ţine de valorile moral-spirituale şi de presa creştin-ortodoxă şi religioasă, în general, cîmpul investigaţional larg şi posibilităţile numeroase de investigare a situaţiei la nivel naţional, constituie  o provocare pentru a studia această ramură a presei.Mass-media şi Biserica sunt apărători a drepturilor omului, dar şi ale valorilor moral-spirituale, întrucît în societate, spiritualitatea autentică este tocmai legătura profundă dintre libertate, iubire şi responsabilitate în relaţie cu Dumnezeu şi cu oamenii. La ora actuală în Republica Moldova nu există studii aprofundate la acest subiect. Unele cercetări efectuate de presa laică, cît şi unele investigaţii realizate de Î.P.S.Vladimir (Nicolae Cantarean), Alexandru Gribincea, Nicolae Fuştei, Petru Pânzaru, Silvia Grossu, Vlad Madan, sunt prea puţine pentru masa de populaţie ce este „însetată” de cunoştinţe, de informaţii din domeniul teologiei. Tema este, în opinia noastră, nu numai actuală, ci şi necesară de a fi investigată în profunzime. Considerăm că studiul respectiv poate trezi interesul celor care sunt preocupaţi de relaţia mass media – Biserică, de faptul cum colaborează acestea pentru a promova valorile în societate.Scopul şi sarcinile investigaţiei.Lumea  cunoaşte prea puţine despre activitatea Bisericii Ortodoxe. Un material religios într-o publicaţie laică doar aminteşte, ca printre altele, că undeva există un oarecare Hristos, vine doar ca un material informativ, ci nu ca unul de analiză profundă.Scopul prioritar al acestei investigaţii este de a aduce la cunoştinţă omului civilizat importanţa valorilor moral-spirituale şi influenţa majoră a acestora asupra vieţii de zi cu zi. Cu cît omul va atrage mai mult atenţia la viaţa sa morală, cu atît va putea trăi mai bine şi mai fericit. Prezenta investigaţie are şi scopul de a prezenta esenţa valorilor morale şi spirituale, de a cerceta gradul de informare a populaţiei în domeniul religios prin intermediul presei  şi de a convinge că ziarele creştin-ortodoxe sunt cele care, în primul rînd, au menirea de a cultiva valorile creştine. De asemenea, scopul prezentei lucrări este de a demonstra că promovarea valorilor moral-spirituale de către mass-media este un factor pozitiv şi binevenit pentru societatea de azi care se depărtează tot mai mult de sensul vieţii, lumea devenind robotizată, fără valori cu adevărat demne de urmat.Actualitatea acestui studiu este valabilă în contextul în care reflectarea unui asemenea domeniu ar sensibiliza cititorii, ar duce la dezvoltarea interesului oamenilor faţă de presa creştin-ortodoxă şi ar conduce spre o conlucrare eficientă, prin intermediul acestui tip de scriitură, dintre preoţi şi credincioşi şi la o colaborare colegială dintre teologi şi jurnalişti.Baza metodologică a cercetării ştiinţifice.Orice investigaţie ştiinţifică are baza sa metodologică. În continuare vom prezenta metodele ştiinţifice utilizate la realizarea prezentei lucrări.Metoda istorico-descriptivă a fost utilizată pentru a prezenta cadrul istoric al dezvoltării valorilor şi pentru a descrie evenimentele legate de dezvoltarea publicaţiilor creştin-ortodoxe.Expunerea s-a bazat şi pe metoda analizei, pe compararea diferitelor fapte, opinii, declaraţii şi observaţii, care au contribuit în mod esenţial la posibilitatea de a avea o opinie proprie despre subiectul tratat.Contet-analiza este o altă metodă aplicativă utilizată în investigaţie şi al cărui sens este studierea frecvenţei tratării anumitor subiecte în presa creştin-ortodoxă, cît şi analiza cantitativă a articolelor jurnalistice publicate în paginile ziarelor monitorizate .A fost utilizată şi metoda deductivă, care indică capacitatea şi gradul de înţelegere a ceea ce se constată, precum şi prezenţa spiritului analitic, care permite la rîndul lui, utilizarea metodei analitice.O altă metodă utilizată a fost sondajul, prin intermediul căruia a fost cerută părerea publicului cu referire la problema cercetată.În sfîrşit, abordarea sistemică a permis abordarea subiectului lucrării ca un tot întreg, ca un sistem coagulat.Originalitatea ştiinţifică a investigaţiei.Biserica a încercat întotdeauna să apropie mai mult omul de cele sfinte, întrucît sunt puţini cei care frecventează regulat Biserica. De aceea, s-a văzut nevoită să editeze propriile ziare, prin intermediul cărora să pătrundă mai uşor în sufletele oamenilor. În acest sens, prezenta lucrare este originală prin faptul că reflectă nivelul la care se află Republica Moldova în domeniul promovării valorilor de către presa creştin-ortodoxă. În teză este prezentat  modul în care a evoluat presa creştin-ortodoxă din Republica Moldova în perioada 1995 – 2010 şi trecerea în revistă a celor mai importante ziare religioase, în mod deosebit a celor două ziare mitropolitane existente în Republica Moldova, avînd în vedere modalitatea fiecăruia de a promova valorile morale şi spirituale ale neamului nostru. De asemenea, originalitatea temei se referă şi la faptul că în această investigaţie se analizează şi situaţia în care ne aflăm la  capitolul presa ortodoxă: cîţi jurnalişti religioşi avem, cine sunt cei care scriu pe teme religioase. Motivul unei astfel de preocupări şi necesitatea abordării unui astfel de subiect este determinat de situaţia în care se află în prezent presa creştin-ortodoxă.Volumul şi structura tezei.Studiu se constituie din două capitole. Primul capitol este intitulat Mass-media – promotor al valorilor moral-spirituale, iar cel de-al doilea – Rolul mass-media creştin-ortodoxe în contextul strategiei de misionarism a Bisericii Ortodoxe din Moldova. Capitolul I este format din trei paragrafe. Specificul valorilor promovate prin intermediul mass-media: aspecte teoretico-conceptuale, constituie primul paragraf, în care se încearcă de a clasifica valorile şi de a explica esenţa valorii promovate de către mass-media. Tot aici se explică funcţiile mass-media ca promotor al valorilor morale şi spirituale. Cel de-al doilea capitol poartă titlul Valenţe mediatice ale presei religioase, unde se analizează impactul mass-mediei laice asupra crreştinului, explicîndu-se care este misiunea Bisericii în acest context. Capitolul III este intitulat Jurnalistul teolog între mit şi realitate. Aici se încearcă a analiza dacă avem ori nu în Republica Moldova jurnalişti care ar putea scrie pe teme religioase. Răspunsul este ferm - nu avem. Tot aici se vine cu propunerea de a deschide o specializare sau cel puţin un curs de religie în cadrul facultăţilor de jurnalism pentru ai familiariza pe viitorii specialişti în domeniul media cu noţiunile de bază. La fel, este strict necesar da a introduce un curs special de relaţii cu publicul şi în instituţiile care pregătesc viitorii slujitori ai cultului. Cum ar trebui să arate un jurnalist teolog? Care trebuie să fie locul, rolul şi potenţialul acestuia în condiţiile unei societăţi în tranziţie? Aceste întrebări au constituit obiectivele investigaţionale ale respectivului paragraf.Cel de-al doilea capitol al prezentului studiu – Rolul mass-media creştin-ortodoxe în contextul strategiei de misionarism a Bisericii Ortodoxe din Moldova – îşi propune să analizeze  rolul mass-media mitropolitane în realizarea acestei strategii, cît de mult investeşte Biserica în mass-media creştină şi ce rezultate obţine. Paragraful intitulat Promovarea valorilor moral-spirituale în paginile ziarelor mitropolitane „Altarul Credinţei” şi „Misionarul” vizează datele istorice de apariţie a acestor publicaţii şi specificul fiecăruia în contextul în care aceste ziare aparţin diferitor Mitropolii, avînd şi modalităţi diferite de promovare a valorilor. De asemenea, s-a încercat a analiza cantitativ şi calitativ aceste ziare. Analiza dată am efectuat-o în baza frecvenţei materialelor, genurilor utilizate, volumului articolelor, unghiului de abordare, etc. În final, s-a încercat de a oferi cîteva indicaţii cu referire la faptul cum ar trebui să arate o publicaţie mitropolitană. De remarcat că starea de lucruri existentă la acest capitol se datorează în primul rînd lipsei de specialişti în acest domeniu, dar şi ignoranţei Bisericii.


















CAPITOLUL IMASS - MEDIA – PROMOTOR AL VALORILOR MORAL – SPIRITUALEI.1  SPECIFICUL VALORILOR PROMOVATE PRIN INTERMEDIUL MASS – MEDIA: ASPECTE TEORETICO - CONCEPTUALE            Dicţionarul Explicativ al Limbii Române defineşte valoarea drept  „însuşire a unor obiecte, fenomene, fapte, idei de a corespunde trebuinţelor sociale şi idealurilor generate de acestea; suma calităţilor care dau preţ unui obiect, unei fiinţe, unui fenomen etc.; însemnătate, preţ, merit.”[2]Criteriul fundamental de clasificare a valorilor este cel după obiectul lor: valori economice, vitale, politice, estetice, ştiinţifice şi filosofice, morale, religioase.
  • Cele mai obişnuite bunuri, considerate valori, sunt acelea pe care ni le dăruieşte pămîntul: hrana, îmbrăcămintea, averea cîştigată prin muncă. Toate acestea formează valorile economice;
  • Valori vitale: sănătatea, forţa, frumuseţea, capitalul biologic uman;
  • Valori politice: legile, aşezate de puterea statală;
  • Valori estetice: creaţiile şi bogăţiile tuturor artelor;
  • Valori ştiinţifice şi filosofice: operele vaste ale spiritului cercetător, descoperitor, îndrumător.
  • Valori morale: virtuţile, poruncile şi datoriile;
  • Valori religioase: principiile după care se orientează raporturile dintre Dumnezeu şi oameni.
De la bun început, trebuie să ştim că valorile au un suport personal, altele au un suport real, unele au suport material, altele au suport spiritual, unele sunt aderente, iar altele sunt libere. Sănătatea, iubirea şi toate virtuţile au un suport sau un temei personal, pentru că se pot atribui numai persoanelor şi niciodată lucrurilor reale; banii şi averile au un suport material; operele de artă şi ideile religioase – unul spiritual; valorile estetice sunt aderente, adică nu pot fi înlocuite, nu pot fi modificate şi exprimate decît în conformitate cu suportul lor; valorile teoretice, adevărurile ştiinţifice şi filosofice, pot fi exprimate şi prin cuvinte şi mijloace variate, de aceea se afirmă că sunt libere.Nimeni nu poate spune care este geneza valorilor, din simplul motiv că nicăieri nu poate fi găsit momentul inventativ al unei clase de valori. Oricît de adînc am coborî în istorie, în istoria culturii îndeosebi, nu aflăm nici o epocă în care omul să nu fi dorit şi să nu fi găsit utilitatea, vitalitatea, legalitatea, puterea politică, adevărul, frumosul, binele şi sacrul ca nişte valori permanente ale conştiinţei lui. Identificarea şi ierarhizarea bunurilor spiritului, care sunt valorile culturii – este o veche problemă a gîndirii omeneşti.Odată cu ivirea creştinismului, lumea şi filosofia valorilor ni se descoperă într-o nouă lumină. Religia creştină face deosebire clară între valorile absolute şi eterne, care sunt cele moral-spirituale şi între valorile relative şi trecătoare, care sunt cele materiale. Marii gînditori care s-au ocupat de structura şi ierarhia valorilor, cu puţine excepţii, merg pe linia concepţiei creştine.După Max Scheler scara valorilor are următoarele patru trepte de jos în sus:
  • Valorile agreabilului, care contrastează cu cele ale dezagreabilului, ca plăcerea cu durerea. Aceste valori se referă la natura senzorială.                
  • Valorile vitale, care suprimă opoziţia dintre nobil şi vulgar.
  • Valorile spirituale, care se impun cu o putere care duce pînă la sacrificiul valorilor vitale şi se reliefează iarăşi prin contrast: frumosul cu urîtul, dreptul cu nedreptul, adevărul cu minciuna.
  • Valorile sacrului, valorile divinului sau valorile religioase, care sunt superioare tuturor celorlalte valori şi se sesizează prin iubire. Ele nasc în suflete stare de bucurie, credinţă şi ardoare sfîntă.
Valorile moral-spirituale ocupă treapta cea mai înaltă, pentru că omenirea nu poate trăi fără acestea decît în stare de animalitate. În această ordine de idei, valorile moral-spirituale sunt promovate atît de către Biserică, cît şi de mass-media.Mass-media (sau: mediile de mase) cuprind toate sursele/mediile de informaţie publice care ajung la un număr foarte mare de persoane: televiziune, radio, Internet, presă, inclusiv apariţiile periodice:  ziare, reviste sau foiletoane.În Dicţionarul de Sociologie din anul 1993, la pagina 342 citim: “Mass–media (lat. massa – “o cantitate mare de entităţi agregate”; medium, pl. media – mijloc de transmitere a ceva), termen consacrat mai întîi în limba engleză referitor la mijloacele de comunicare în masă; seturi de tehnici şi metode de transmitere, de către furnizori centralizaţi, a unor mesaje unei audienţe largi, eterogene şi dispersate geografic. Într- o perspectivă instituţională, mass–media sunt considerate instituţii sociale, atît culturale, cît şi economice.”[3]În încercarea de a defini fenomenul mass - media, o perspectivă interesantă o oferă Petru Pînzaru. Autorul analizează mass – media:·         “Ca element al sistemului (sistemelor) social (e) pe plan naţional şi internaţional, respectiv, ca element constitutiv al realităţii sociale de gradul I obiective;·         ca Instituţie specifică sau serviciu public, reunind o pluralitate de funcţii sociale, politice, ideologice, culturale, psihosociale şi economico–financiare;·         ca mediere şi mediator între realităţi de gradul I evenimenţiale şi populaţie, public, respectiv, ca producător de imagini despre realitate;·         ca producător (manipulator) de stări de spirit, climate psihosociale, curente de opinie publică şi, prin ele, ca factor puternic de influenţare – orientare – schimbare a comportamentelor individuale şi colective. Mijloacele de comunicare în masă au un caracter ambivalent: ele nu sunt doar mijloace (neutre) de informare, ci puternice mijloace de influenţare a tuturor domeniilor vieţii sociale;·         ca instrument al grupurilor de interese politice, economice, culturale, diplomatice instituţionalizate sau al formelor organizate de reprezentare a societăţii civile.”[4]            Mass-media este o importantă sursă de informaţii atît timp cît puterea ei este folosită inteligent şi obiectiv.  “În mass–media mesajele sunt produse de echipe de oameni specializaţi, pe de o parte, în căutarea şi procesarea informaţiei şi, pe de altă parte, conceperea şi fabricarea divertismentului. Aceşti specialişti lucrează în structuri organizaţionale complexe, bazate pe o diviziune accentuată a muncii, pe ierarhii clare, pe norme şi proceduri de lucru standartizate.”[5]Nu putem analiza mass–media fără impactul lor asupra societăţii şi nu putem vorbi de transformările societăţii contemporane fără a defini locul şi importanţa mass–media în structura ei. „Este evident că mijloacele de comunicare de masă sunt astăzi o parte esenţială a structurii noastre instituţionale. Astfel, deşi sunt industrii autonome, ele au pătruns în toate instituţiile sociale de bază ale societăţii noastre. Pe scurt, mass – media au pătruns în societatea noastră, pînă la nucleul său instituţional”[6]. Astfel, s-a ajuns la o interdependenţă dintre mass-media şi publicul larg. Însă, cea mai mare provocare pentru societatea contemporană şi cea de mîine o constituie noile mijloace de comunicare de masă (calculatoarele, videotelefonul, celularul, internetul, sateliţii pentru comunicaţie). Ele însele au devenit mesaje pentru omul erei cibernetice, care îl proiectează într-o lume virtuală, cu posibilităţi infinite. Viitorul apropiat va arăta ce va alege societatea noastră, o lume de SF plină de înalte tehnoligii, în care omul va fi robul acestora, sau va deveni stăpîn real al întregii creaţii slujind cu credinţă pe Dumnezeu.„Mass – media ne afectează profund, deoarece ele constituie o prezenţă constantă în viaţa noastră. Afilierea familiară şi prieteniile se schimbă pe măsură ce individul se maturizează şi trece prin diferite etape ale vieţii. Şcoala ocupă numai o perioadă de timp din existenţe noastră. Doar o parte din populaţie frecventează, în mod regulat, biserica. În antiteză, mass–media fac parte din viaţa noastră zilnică şi ne însoţesc din copilărie pînă la moarte. În plus, mass–media au o universalitate pe care nu o are nici o altă instituţie...”[7]. Din această cauză, efectele materialului jurnalistic asupra atitudinilor şi comportamentului uman sunt în atenţia numeroaselor cercetări. Pe fondul unor păreri variate, cum ar fi: efectele sunt inexistente, foarte reduse, sau cu neputinţă de măsurat, se impune o concluzie generală: comunicarea jurnalistică are efecte. Este un fapt arhicunoscut că mass-media contribuie esenţial „la organizarea sistemului de valori şi credinţe, care tind să se instaureze ca norme pentru colectivităţi (naţionale, regionale)”[8]. Dintr-o astfel de perspectivă, este absurd să se presupună că mass–media nu ar avea efecte asupra publicului.  „Orice analiză a efectelor mass–media are ca obiect publicul, înţeles ca suma indivizilor care sunt expuşi mesajelor presei şi care suportă astfel o presiune ce poate conduce la o schimbare sau mai mică a comportamentelor, valorilor şi reprezentărilor simbolice despre realitate.”[9] Cercetătorul canadian Marshall McLuhan susţine că toate mijloacele de comunicare – prin ele însele, indiferent de mesajul pe care îl comunică – „exercită o influenţă irezistibilă asupra omului şi societăţii.”[10] Însă pe noi ne interesează şi conţinutul acestor mesaje, de caracterul căruia depinde apariţia unor efecte pozitive sau negative. De asemenea, credem că de efectele mass-media sunt legate fenomenele secularizării şi globalizării societăţii contemporane care, la rîndul lor, determină cultura şi mesajele mass–media. Atît mass–media, cît şi audienţa, sunt libere să definească în chip propriu situaţia şi semnificaţia mesajului. Receptorul devine consumator, care compară informaţia şi o tratează după placul său. De aceea, limbajul mass–media este perceput de către public în diferite moduri. Activitatea mass–media este legată direct de sfera publică. “Mass-media reprezintă un mijloc important de definire a problemelor publice, definite de cele personale sau cele care stau în atenţia experţilor.”[11] Prin activitatea sa, mass–media face parte din sistemul social foarte complex, de aceea scopul mijloacelor de comunicare constă în a fi în slujba tuturor cetăţenilor, a promova şi apăra valorilor umane şi stabilitatea socială.Sistemul de valori pe care mass-media afirmă că le promovează sunt: dreptul la informare a publicului, libertate de informare şi accesul la informaţie, rolul ei educativ în constituirea unor societăţi democratice şi a societăţii civile în apărarea drepturilor cetăţeanului, lupta împotriva abuzurilor puterii şi a corupţiei. De asemenea, mass-media insistă şi asupra descoperirii adevărului, promovării dreptăţii şi culturalizării societăţii. Valoarea este unul din cele mai importante criterii de socializare a omului, ea defineşte sistemul de opţiuni personal sau de grup şi orientarea subiectului sau colectivităţii în complicata reţea a condiţionărilor unei societăţi evoluate. Valorile moral-spirituale joacă un rol important în viaţa fiecărui individ. Fiecare persoană în particular are valori diferite după care se conduce, dar menirea mass-media este de a promova valorile moral–spirituale, care sunt o temelie în formarea unei personalităţi puternice şi sănătoase fizic şi psihic.În aceste momente mass-media poate contribui substanţial la promovarea valorilor moral-spirituale. „În pofida cercetărilor neobosite şi a celor mai mari eforturi analitice ale cercetătorilor care au studiat comunicarea în ultima jumătate de secol, nu suntem siguri ce înseamnă schimbare, cum ne influenţează ea din punct de vedere individual sau colectiv, sau cum va modela ea viitorul nostru. Cu alte cuvinte, implicaţiile, influenţele şi consecinţele dezvoltării impentuoase a mass-media sunt incomplet înţelese. Totuşi, în prezent, este clar că mass-media influenţează publicul şi întreaga societate.”[12] Promovarea valorilor  este un scop prioritar pentru societatea de azi, care  e în pericol de a se robotiza. Omenirea  devine tot mai stresată şi mai indiferentă, oamenii   se îndepărtează tot mai mult de principalele valori  ale vieţii, înlocuind valorile moral-spirituale cu valori economice, politice, materiale, care ştirbesc pe nesimţite  fericirea şi libertatea  gîndirii. “Societatea omenească trece printr-o gravă criză morală şi spirituală. Pretutindeni se întîlnesc neliniştea, războiul, ura, dezintegrarea vieţii familiale, corupţia tineretului. Această boală spirituală a veacului nu poate fi vindecată prin măsuri politice, economice sau culturale, ci numai prin cuvîntarea de Dumnezeu şi trăirea acesteia. Zidul spiritual al lumii secularizate, în care trăim astăzi, nu poate fi umplut cu surogate paranormale, care subminează echilibrul şi sănătatea omului, ci cu învăţătura sănătoasă, cu dreptarul adevărului oferit de teologie. Toate aceste neajunsuri pot fi înlocuite, dar numai prin promovarea de către mass–media a binelui, frumosului, dragostei, milei.”[13]Din aceste cconsiderente, decurg următoarele funcţii ale mass–media:·         “funcţia de informare, care satisface o incontestabilă trebuinţă umană, dar şi provoacă receptorului prins în joc o veritabilă bulimie informaţională, al cărei efect poate fi estomparea discernămîntului; de asemenea, poate conduce la instalarea acelei forme de pasivitate, de paralizie a voinţei de a înţelege şi a acţiona.·         funcţia de interpretare, care se manifestă atît de explicit, prin producţii jurnalistice de gen editorial sau al comentariului, primul exprimînd punctul de vedere oficial al organului de presă, pe cînd cel de-al doilea face cunoscute publicului numai opiniile personale ale autorului său.·         funcţia instructiv–culturalizatoare se referă atît la furnizarea explicită de cunoştinţe cultural-ştiinţifice, cît şi la promovarea valorilor, normelor, modelelor de comportament ce ţin de paradigma culturală a societăţii.·         funcţia de liant derivă din precedentele, căci indivizii care posedă un bagaj de informaţii asemănător sunt preocupaţi de aceleaşi probleme ale actualităţii şi împărtăşesc valori morale şi culturale comune, astfel încît ei se vor simţi mai apropiaţi unul de celălalt şi se vor solidariza, la nevoie, dincolo de frontierele naţionale, religioase, politice sau rasiale.·         funcţia de divertisment, răspunzînd dorinţei de relaxare a omului stresat de solicitările profesionale, dar şi setei de evadare într-un univers imaginar, a invadat într-atît conţinutul mass–media, încît tinde să devină o a doua natură a acestora. Nu numai procentual, emisiunile sau paginile dedicate relaxării şi amuzamentului sunt în continuă creştere, dar mai mult decît  atît, se constată o orientare tot mai marcată către tratarea în termeni de spectacol a tuturor subiectelor abordate de mijloacele de comunicare în masă.”[14]La rîndul său, P.F. Lazarsfeld şi R.K. Merton definesc trei funţii principale ale mass – media:·         “funcţia care conferă poziţie (statut) socială – mass-media conferă statut problemelor publice, persoanelor, organizaţiilor şi mişcărilor sociale. Mijloacele de comunicare în masă conferă prestigiu şi sporesc autoritatea indivizilor şi grupurilor, legitimînd poziţia lor. Mai mult decît atît, mass – media legitimează public persoanele, problemele, grupurile şi instituţiile pe care le aduc în prim–planul actualităţii.·         impunerea normelor sociale – mijloacele de comunicare în masă pot iniţia acţiuni sociale organizate, demascînd condiţii care sunt în dezacord cu morala publică. Contribuind la respectarea normelor sociale, mass–media participă la regularizarea funcţionării societăţii şi la întărirea controlului social.·         funcţia anormală de narcotizare – i se aplică termenul de funcţie anormală, mai curînd decît funcţională, pe baza presupunerii că nu este în interesul societăţii complexe moderne  ca mase largi ale populaţiei să fie apatice şi inerte din punct de vedere politic. Expunerea la valul de informaţii poate să servească mai curînd la narcotizarea decît la stimularea cititorului sau ascultătorului mediu. Este evident că mass–media au ridicat nivelul de informare a unor mase largi de oameni. Totuşi, făcînd abstracţie de intenţie, doze crescînde de comunicare de masă ar putea transforma inadvertent energiile oamenilor dintr-o participare activă - într-o cunoaştere pasivă. Reluînd analiza acestei disfuncţii, Ch.R.Wright va sublinia aspecte esenţiale: informaţiile abundente referitoare la ameninţările mediului pot spori angoasele audienţei în locul efectului normal de avertizare; abundenţa strivitoare a informaţiei poate genera tendinţa de izolare: copleşit de informaţii, individul poate reacţiona paradoxal orientîndu-şi atenţia spre probleme şi aspecte ale vieţii private, asupra cărora poate avea o mai mare putere de control; mediatizarea excesivă poate conduce la apatie politică, căci cetăţeanul informat nu este, în toate cazurile, şi un cetăţean activ politiceşte.”[15]Mass -  media are o istorie destul de recentă, de 170 de ani, perioadă în care, de la mass–media locală, în prezent s-a ajuns la mass–media globală. Apariţia şi dezvoltarea spectaculoasă a mass–media a fost generată şi dictată nu numai de cercetările ştiinţifice, cărora, totuşi, noi datorăm toate aceste invenţii, ci şi de evoluţia economică şi socială a umanităţii care avea nevoie de un sistem mediator şi de integrare, pentru a–i permite societăţii tehnologice o dezvoltare viabilă şi complexă. Cu alte cuvinte, mass-media este produsul societăţii pe care o influenţează la rîndul său. „Precum un organism care, pentru existenţă şi dezvoltare optimă are nevoie de un sistem de organe, de simţuri şi căi de transmitere a mesajelor culese din spaţiul ambiant, tot astfel şi societatea umană are nevoie de un sistem de informare corespunzător.”[16] În această ordine de idei, mass–media simbolizează cele cinci simţuri ale omului şi societăţii moderne.
I.2 VALENŢE MEDIATICE ALE PRESEI RELIGIOASETrăim într-o epocă dominată de mass-media, iar Biserica nu îşi poate permite luxul să ignore acest lucru, din cel puţin trei motive:
  • Omul contemporan este condiţionat de mass-media, este supus unei presiuni continue din partea ideologiei propagate de aceasta, o ideologie care, de cele mai multe ori, se dovedeşte a fi în contradicţie cu valorile creştine;
  • Mass-media nu ignoră Biserica, ci abordează problematica ei, de multe ori cu o atitudine voit nefavorabilă sau cu diletantism;
  • Instrumentele mediatice sunt compatibile cu misiunea Bisericii şi este chiar indicată folosirea lor în acest scop.
Atitudinea creştină faţă de mass-media variază de la exaltarea lor ca "daruri ale lui Dumnezeu care, în conformitate cu scopurile Providenţei, apropie popoarele şi le ajută sa coopereze la planul mîntuirii lor"[17], pînă la a le considera instrumente ale satanei, menite a ne duce la pieire. Probabil ele nu sunt nici instrumente ale lui Dumnezeu, nici ale diavolului, ci pur şi simplu ale omului, ele putînd să ne apropie într-o măsură mai mică sau mai mare fie de Dumnezeu, fie de diavol.Statele moderne, inclusiv Moldova, îşi propun să garanteze libera circulaţie a informaţiilor, dreptul la informaţie fiind considerat unul dintre drepturile fundamentale ale omului. Problema care se ridică este dacă în lipsa unei valorizări a informaţiilor, acest drept nu se întoarce împotriva omului.          
            Trăim o epocă în care lumea este avidă de informaţie, iar mass-media are grijă să-i alimenteze continuu această sete, stimulîndu-i curiozitatea, o curiozitate de multe ori sterilă, dacă nu chiar malefică. Într-o formă sau alta, mass-media este omniprezentă în societate, influenţînd, direct sau indirect, pe toţi. “Omul modern, omul de masă, este supus unui bombardament continuu de informaţii, care-l depersonalizează, îl face să-şi piardă conştiinţa de sine. Dezvoltarea tehnicii a dus la apariţia de instrumente mediatice tot mai atractive, de natură să creeze o adevărată fascinaţie asupra destinatarului.”[18] Oamenii devin dependenţi de mass-media şi reacţionează în masă la semnalele primite. Mass-media ajunge astfel să impună valori şi comportamente. În aceste condiţii, s-a remarcat că mass-media reprezintă o putere în stat. Ea nu este, însă, o putere în sine, ci o putere în mîna cuiva. Atîta timp cît cei ce deţin această putere sunt de bună credinţă, urmărind dezvoltarea personalităţii umane, educarea în spiritul valorilor autentice şi apropierea omului de Dumnezeu, totul este în regulă. Din păcate, experienţa ne dovedeşte că lucrurile nu stau aşa. “Societatea în care trăim nu este o societate creştină, ci una secularizată în care permisivitatea şi relativitatea valorilor sunt noile dogme sociale impuse tuturor, în special prin mass-media.[19]              
            Libertatea de circulaţie a informaţiilor, prost înţeleasă, a facut ca mass-media să devină un izvor de informaţii periculoase, de idei false şi ireale, în lipsa unui sistem coerent de valori autentice. Concurenţa între diferitele canale mediatice şi dorinţa de cîştigare a unei audienţe cît mai largi, duce la difuzarea unor mesaje tot mai nocive, prin exaltarea violenţei şi a erotismului, cultivarea orgoliului şi a lăcomiei, a derizorului şi a lipsei de sens. Se promovează mitul vedetelor, idolii lumii contemporane, propuse ca modele universale. Omul ajunge să nu mai traiască el însuşi, ci să-şi cedeze trăirile modelelor, încadrîndu-se în clişee. Dar, aceste vedete fac de cele mai multe ori o mîndrie din imoralitatea lor şi îşi afirmă aderenţa la diferite secte şi mişcări sincretiste (New Age, Biserica scientologică, etc). Efectul este distrugător, mai ales asupra tinerilor aflaţi la vîrsta căutării modelelor şi a identificării cu acestea,  putînd fi constatat în întreaga atitudine a adolescenţilor, de la îmbrăcăminte pînă la comportament. În mare masură mass-media profită de acest comportament al omului căzut, promovînd o filozofie a evdemonismului vieţii, adică a regăsirii omului în plăcere, dînd iluzia posibilităţii dobîndirii continue a acesteia în absenţa durerii. Această filozofie este promovată în primul rînd de publicitate, care ocupă un loc foarte important în mass-media datorită dependenţei financiare de ea.Omniprezenţa mass-mediei face ca nimeni să nu poată scăpa de influenţa publicităţii. “Rod al unor intense studii demografice, psihografice, geografice, comportamentale, publicitatea modelează modul de a înţelege viaţa, lumea, propria existenţă, în special, în privinţa motivaţiilor, criteriilor de selectare şi a comportamentului, avînd un impact indirect, dar puternic, asupra societăţii”.[20] Funcţiile publicităţii sunt de a informa şi a convinge potenţialul client să achiziţioneze. Dar, în condiţiile concurenţei acerbe, reclama încearcă tot mai mult să seducă, aducînd argumente amăgitoare, cultivînd orgoliul, exploatînd pornirile josnice, stimulînd nevoi artificiale şi prezentînd deformat realitatea. În general, publicitatea promovează ideea profund anticreştină că fericirea şi deplina realizare de sine se dobîndeşte prin consumul unor produse sau servicii. Ca urmare, ierarhia valorilor este falsifcată, cultivîndu-se euforia, hedonismul, narcisismul şi individualismul, tulburînd raportarea la lumea reală, prin oferirea unei lumi iluzorii din care au dispărut lupta, suferinţa, eşecul. Este promovat tipul individului care nu ştie să trăiască decît apropriindu-şi totul: a poseda, a consuma,  în loc de a contempla.„Mass - media are pretutindeni în lume o importanţă deosebită, constituindu-se astăzi într-o formă imensă, influenţîndu-i  profund pe oameni în felul de a înţelege lumea, viaţa şi chiar propria lor existenţă.”[21] Conştientizînd impactul real şi, de multe ori, periculos al mijloacelor de comunicare în masă asupra omului şi societăţii contemporane, în cursul ultimilor ani, Bisericile Creştine au demonstrat o preocupare deosebită pentru cultura mediatică. A VI-a Adunare Generală a Consiliului Ecumenic al Bisericilor (C.E.B), desfăşurat în 1983 la Vancouver, a stabilit cîteva obiective şi principii privind raportul Bisericilor Creştine cu mass–media.  „Bisericile trebuie să se raporteze la mass–media într-o manieră pastorală, evanghelică şi profetică. Pastorală: să încerce să înţeleagă tensiunile pe care le suportă oamenii care lucrează în mass–media şi să-i ajute să-şi facă meseria într-un mod care respectă valorile umane. Evanghelică: Biserica trebuie să reziste tentaţiei de a se servi de mass-media încălcînd demnitatea publicului şi manipulîndu-l. Ea trebuie, mai degrabă, să propovăduiască smerit şi convingător adevărul care i-a fost încredinţat. Biserica are, de asemenea, un rol profetic: ea trebuie să aibă mereu o viziune critică asupra realizărilor, conţinuturilor şi tehnicilor mediatice, precum şi asupra ideologiilor pe care le susţin. Ea trebuie să ajute comunităţile umane în dezvoltarea conştiinţei lor mediatice în aşa fel, încît o analiză critică să se poată constitui în Bisericile şi întrunirile locale.”[22]Biserica Creştină întotdeauna a folosit toate mijloacele posibile pentru a mărturisi lumii despre Domnul Iisus Hristos. Misiunea de iluminare, didactică şi social-pacificatoare a Bisericii obligă ierarhia ei spre o conlucrare cît mai fructuoasă cu mass-media, care are posibilitatea de a duce mesajul Bisericii în toate păturile societăţii. Biserica nu poate să neglijeze aspectul cel mai important şi anume că mijloacele de informare în masă au, în general, un rol pozitiv asupra omului, amintind aici numai domeniul informaţiilor şi al culturii. Se consideră astfel că tot ceea ce-l poate îmbogăţi duhovniceşte pe om şi tot ceea ce facilitează comunicare dintre om şi semenii lui, nu este altceva decît ceea ce se cheamă desăvîrşire a fiinţei umane. Biserica a fost şi rămîne predispusă comunicării prin mass-media dezvoltînd şi perfecţionînd mijloacele de exprimare la nivelul credinciosului de astăzi, aflat mereu între cele două alternative: materie şi duh, secularizare şi spiritualizare. Biserica, în ultimul timp, pune accentul pe propovăduirea mesajului evanghelic într-o lume tot mai secularizată, dar interesată de viaţa religioasă, folosind toate mijloacele: presa scrisă, radio, TV şi internetul. În privinţa folosirii instrumentelor mediatice, misiunea Bisericii rămîne aceea de a propovădui cuvîntul Evangheliei pînă la marginile lumii.Biserica Ortodoxă Rusă, în jurisdicţia canonică a căreia se află şi Mitropolia noastră, în cadrul Sinodului Arhieresc din anul 2000 a elaborat un document oficial cu privire la relaţia dintre Biserică şi mass-media, în care se spune că: „Ierarhia Patriarhiei Moscovei acordă o deosebită atenţie posibilităţii adresării nemijlocite către milioanele de oameni din lumea contemporată prin intermediul mass-mediei. În aceasta se observă datoria Bisericii, pentru care misiunea de a mărturisi despre bogăţia netrecătoare a creştinismului este o parte indisolubilă a vieţii şi slujirii ei.”  Iar ÎPS Mitropolit Chiril, Preşedintele Departamentului Relaţii Externe a B.O.R. spunea: „Apariţia noastră în reţeaua Internet nu este o dorinţă de a fi la modă sau o încercare de autopublicitate. Mulţumire lui Dumnezeu, Care ne-a dat acest dar mare sub aspectul noilor tehnologii de comunicare. A îngropa acest talant ar fi, pur şi simplu, păcat”.Dar  nu trebuie să uităm că efectele mass-media se pot manifesta diferit în raport cu Biserica lui Hristos. „Este o realitate astăzi că mijloacele de informare în masă pot exercita o mare influenţă atît pozitivă cît şi negativă, pot ajuta la o evoluţie sau involuţie a obiceiurilor, tradiţiilor, ideilor, principiilor, a normelor de viaţă, în general a civilizaţiei, pot accelera sau frîna procesul duhovnicesc, intelectual sau cultural al omului sau al unei comunităţi.”[23] Din păcate, accesul la informaţie prin intermediul mass-mediei nu are întotdeauna caracter formativ, în sensul ziditor al cuvîntului. În unele cazuri mass–media nu reuşeşte să utilizeze potenţialul benefic de care dispune, ci dimpotrivă, devine un instrument al răului. Agresiunea informaţională, minciuna îmbrăcată în adevăr şi nu în ultimul rînd, bîrfele cu caracter politic sau social formează în conştiinţa publică imagini greşite şi intră adesea în conflict cu aspiraţiile spirituale promovate de Biserică.Cele mai răspîndite mijloace de informare sunt: presa scrisă, televiziunea, radioul şi internetul. Acestea ocupă primele locuri ca popularitate, deoarece informaţia este transmisă uşor individului. Din păcate, acestea sunt şi principalele mijloace de dezinformare, pentru că informaţia greşită poate să ajungă rapid la indivizi. Dintre mijloacele de comunicare în masă, impactul cel mai puternic îl are în prezent televiziunea. Aceasta se adresează simţului cel mai sensibil dar şi cel mai coruptibil al omului, adică văzului. Prin ochi omul ia în primul rînd contact cu lumea, cu realitatea exterioară. Karl Popper, unul dintre teoreticienii "societăţii deschise" consideră că "televiziunea a devenit o putere politică colosală, s-ar putea spune, chiar cea mai mare dintre toate, ca şi cum ar fi însuşi Cuvîntul lui Dumnezeu".[24] Iată că, potrivit acestui analist, în societatea contemporană televiziunea tinde să ia locul lui Dumnezeu. Specialiştii vorbesc de un adevărat efect hipnotic pe care televizorul îl are asupra privitorului. În orice caz, este clar că televiziunea crează dependenţă, comportîndu-se ca un adevarat drog. Atitudinea omului faţă de ea devine de multe ori vicioasă: realizează nocivitatea, o urăşte şi, totuşi, se lasă pradă ei de bună voie. “Deşi pare o cale lesnicioasă de alungare a singurătăţii, televizorul nu rezolvă această problemă, ci, din contra, contribuie la izolare, oferindu-ne doar soluţia iluzorie a fugii de realitate.”[25]Ispita manipulării prin televiziune în domeniul informaţiilor este deosebit de mare deoarece:- Are un puternic efect emoţional datorită prezentării de imagini,  
- permite trucaje nesesizabile;           
- permite utilizarea mesajelor subliminale.    
            “
Mesajele subliminale sunt imagini sau texte nesesizabile cu ochiul liber, dar care sunt înregistrate de subconştient, influenţînd comportamentul şi modul de a gîndi al privitorului.”[26] Fără a fi un lucru rău în sine, atîta timp cît se mărgineşte la transmiterea unor informaţii, televiziunea devine nocivă atunci cînd îl îndepartează pe om de Dumnezeu, cu atît mai mult atunci cînd un post TV încearcă să se impună ca un adevarat idol pretinzînd nu admiraţie, ci adorare, adecvare lăuntrică totală la ideile pe care le propune în mod sistematic (cîştigul imediat, satisfacţia imediată, iluzia bunăstării ivite rapid, plăcerea în care ne complacem să visăm uitînd de situaţia reală) şi urmărind modelarea unei întregi generaţii în acest sens (cazul PRO TV Chişinău - postul de televiziune care nu acordă spaţiu de emisie programelor spirituale, însă nu scapă nici un prilej de a pune în evidenţă slăbiciunile Bisericii).Mediatizarea excesivă a unor astfel de situaţii contribuie la crearea unei situaţii de anomie religioasă, favorizând un ritualism lipsit de conţinut, accentul fiind pus pe spectacol, pe clipa imediată în detrimentul „memoriei lungi” reprezentată de Biserică. În post-modernitate, sentimentul religios individual se găseşte din ce în ce mai puţin încadrat instituţional. Ne este din ce în ce mai greu să ne orientăm într-un univers spiritual pluralist şi complex, să găsim o coerenţă simbolică aspiraţiilor noastre religioase. Contrar a ceea ce am fi înclinaţi să credem la prima vedere, identitatea religioasă nu este un dar („suntem născuţi ortodocşi") ci ea se construieşte progresiv, fapt ce predispune individul la tot felul de manipulări, inclusiv prin intermediul mass-media, aceasta din urmă alegînd întotdeauna calea cea mai uşoară şi spectaculoasă de a prezenta religia.Principalele victime ale mass-mediei sunt copii, ei neavînd puterea discernamîntului şi preluînd necritic tot ceea ce li se transmite. Studii realizate în SUA, arată că majoritatea copiilor, deşi caută şi divertismentul, urmăresc mass-media pentru că doresc să înţeleagă lumea. "Copiilor le vine mai greu - din cauza puterii lor limitate de înţelegere - să discearnă între fapte şi ficţiune, sunt mult mai vulnerabili decît adulţii."[27]  Am văzut că mass-media poate fi un izvor de informaţii periculoase, promovînd relativismul valorilor şi permisivitatea pe toate canalele şi prin toate mijloacele. S-a remarcat că copii care urmăresc cu asiduitate mass-media, sunt mai agresivi, indiferenţi faţă de problemele semenilor, dornici de o îmbogăţire cît mai uşoară şi indiferenţi faţă de valorile morale creştine. La cele spuse pînă acum, putem adăuga faptul că, potrivit unui raport al unui serviciu secret român, în România, ca de altfel în întreaga lume, se duce un puternic război informaţional prin care anumite centre de putere încearcă să controleze societatea. Ca urmare, nu este de mirare ponderea scăzută pe care o au în cadrul mass-media programele, emisiuile, articolele din presa scrisă, care reflectă spiritualitatea ortodoxă. “Se ştie că o bună parte a clasei politice şi a intelectualităţii este "fascinată" de "modelul european" şi manifestă o adevărată ruşine de a fi ortodox, vazînd ortodoxia ca o piedică în calea integrării europene.”[28] În acest context, apar periodic şi atacurile directe împotriva Bisericii. Este evident că aceste atacuri sunt dirijate de anumite centre de putere vizînd scăderea încrederii în Biserică, dar după cum subliniază periodicul Patriarhiei Romîne, “nu este înţelept să ne consumăm energia în a identifica forţele potrivnice cu orice preţ şi nici în polemici cu aceleaşi instrumente şi pe acelaşi ton, ci luînd aminte la critici şi, în masura în care sunt reale, procedînd la îndreptarea propriilor neputinţe, să nu uităm că în spatele forţelor potrivnice stă, de fapt, începătorul răutăţii, Satana, cel care nu scapă nici o ocazie pentru a ataca Biserica lui Hristos.”[29] Atacul mass-mediei împotriva Bisericii nu se limitează însă la atacurile directe. Toate elementele negative pe care le-am identificat mai sus în ceea ce priveşte impactul mass-mediei asupra omului, sunt un atac împotriva Bisericii, a umanităţii restaurate în Hristos. Produsul mass-mediei este omul depersonalizat şi însingurat, golit de conştiinţa de sine, hrănit cu publicitate şi infuzat de ideologia hedonistă a societăţii contemporane. Propagarea violenţei, a erotismului, a prostituţiei, pot produce schimbări majore, uneori tragice, în comportamentul oamenilor, dezumanizînd fiinţa umană, dacă nu chiar îndobitocind-o.”[30]Membrii Bisericii, clerici şi laici, trebuie să fie conştienţi de nocivitatea mass-mediei contemporane şi să înţeleagă că presiunea continuă la care sunt supuşi din partea acesteia îi poate influenţa chiar fără a fi conştienţi de acestea. În primul rînd clericii sunt cei care, în virtutea harismei învăţătoreşti pe care o au, sunt datori să conştientizeze credincioşii asupra acestor pericole, recomandînd moderaţie în consumul mediatic, printr-o selecţie riguroasă a programelor şi publicaţiilor. Credem că ar fi util ca Biserica să recomande credincioşilor publicaţiile şi emisiunile Radio/TV serioase şi folositoare, putîndu-se face chiar o ierarhizare a acestora în funcţie de gradul de interes pe care-l prezintă.   
           
Încă pe cînd mass-media era reprezentată numai de presa scrisă şi impactul ei era mult mai slab, Sfîntul Siluan ne atrăgea atenţia că "cine vrea rugăciunea curată nu trebuie nicidecum să cunoască ştirile din gazete, nu trebuie să citească cărţi rele, nici împins de curiozitate să caute să ştie ceva despre viaţa altora. Toate acestea aduc în minte gînduri necurate şi atunci cînd omul vrea să le descurce şi să le lămurească, ele se încurcă din ce în ce mai mult şi chinuie sufletul".[31]Impactul mass-media este evident, vizînd cele mai diverse  domenii ale vieţii umane: social, cultural, politic, economic  şi, desigur, religios. În acest context, trebuie ţinut cont atît de influenţa pozitivă a mass-media, cît şi de impactul ei negativ. Specialiştii indică asupra faptului că agresiunea informaţională cu care mass-media contemporană impune imagini în conştiinţa publică, intră adesea în conflict cu aspiraţiile spirituale la nivel individual sau social. Rezervele pe care le are Biserica, în acest context, faţă de mass-media vizează, de obicei, tendinţa comercializării conţinutului unor publicaţii sau programe TV. “Scenele de violenţă, erotismul exacerbat, prezent în mass-media,

Sursa
2011-06-16 12:55:00



Comenteaza





Ultimele 25 posturi adăugate

07:04:35LINIA VIEȚII —» Leo Butnaru
14:49:58DINTR-O POSIBILĂ ANTOLOGIE, 2014 —» Leo Butnaru
10:11:03SOLIDARITATE —» Leo Butnaru
07:07:40Milostenia nu-i mai mult sau mai puţin merituoasă, după însemnătatea darurilor —» Portalul Tineretului Ortodox din Moldova
20:08:31Polițistă la volan, la fel ca bărbații cu epoleți, sfidătoare —» Curaj.TV | Media alternativă
19:47:06Am pierdut mii de dolari pe false ”investiții”! —» Curaj.TV | Media alternativă
10:00:08Anxietatea – de la cauze și consecințe, la soluții —» Moldova Creștină
08:50:04DIN ISTORIA (ȘI GEOGRAFIA) LITERATURII ROMÂNE ÎN IMAGINI © —» Leo Butnaru
05:42:32«Новости Приднестровья» продолжают тырить —» Бессарабские хроники
00:05:00Black Friday: All of Our Deals in One Spot —» Misterioz
18:44:12Cehia. Moldovenii de peste hotare sunt „diasporă” —» Curaj.TV | Media alternativă
17:24:22Zice că l-au păcălit cu locul de muncă în Germania —» Curaj.TV | Media alternativă
14:27:05Programul ,,Opera jubiliară a anului 2022” —» Biblioteca Publică or.Rîşcani
13:26:41Infografic ,,Septembrie - nici o zi fără lectură" —» Biblioteca Publică or.Rîşcani
12:30:29REVISTA „NEUMA” ÎNTREABĂ —» Leo Butnaru
10:10:31A fi bun nu costă mult, dar aduce dobânzi mari! —» Moldova Creștină
18:55:30Valurile mortale din asfalt au supraviețuit două anotimpuri —» Curaj.TV | Media alternativă
18:48:59Tramvaiul răzbunător de pe ruta 11 —» Curaj.TV | Media alternativă
16:02:58Omofonele – unde punem cratima?  —» Moldova Creștină
16:00:13Ar trebui să ne doară… | Poezie de Mașa Rotaru —» Moldova Creștină
13:00:16Interviu cu Vasile Gherasimciuc, Director al Sărbătorii Speranței în Moldova (14-16 Iulie 2023) —» Moldova Creștină
10:30:02POET AL AVANGARDISMULUI UCRAINEAN - VICTIMA BOLȘEVISMULUI —» Leo Butnaru
10:00:14Nu ne mai pasă | Opinie Mașa Rotaru —» Moldova Creștină
07:58:56Pandemia mai este, chiar dacă n-o vedem —» blog cultural
21:58:36O activitate de interes maxim… —» Centrul Comunitar Instruire, Acces Informaţie Călăraşi